Începuturile muzicii electronice din țara noastră sunt legate de Epoca de Aur când compozitori precum Corneliu Cezar, Aurel Stroe, Iancu Dumitrescu, Adrian Enescu sau Costin Miereanu folosesc instrumente muzicale electronice în lucrările lor sau compun lucrări special pentru instrumente electronice. De asemenea, apariția unor instrumente, cum ar fi cel inventat de Corneliu Ionescu, denumit Bibimood, sau apariția unor studiouri de muzică electronică, la Universitatea Națională de Muzică din București din 1967 și cel de la Uniunea Compozitorilor din 1990 au stabilit bazele și coordonatele dezvoltării ulterioare a muzicii electronice. Odată cu dispariția regimului dictatorial din țara noastră, cultura muzicală a început să se desfășoare în direcții din ce în ce mai diferite iar muzica electronică, în mod special, să nu mai fie considerată un fenomen marginal, underground. Dezvoltarea  conceptului de muzică electronică, care este foarte vag și include sub cupola sa, asemeni rockului sau jazzului, foarte multe genuri, stiluri sau tendințe, a început să prindă avânt prin apariția unor emisiuni radio și TV, petreceri, cluburi nișate pe astfel de manifestări artistice.

Într-un astfel de context cultural a apărut proiectul NSK sau Natural Soft Killer, în anul 1996. Grupul era format inițial din DJ Vasile, Matze și Alien Pimp, trei colegi de la Radio Nova. Ulterior, ultimul a fost înlocuit cu Electric Brother. DJ Vasile, inițiatorul proiectului și membru fondator al altui grup electronic de succes, Șuie Paparude, se ocupă de partea de sunete preînregistrate (eșantioane, ritmuri, viniluri). Matze este responsabil de sintetizatoare și diverse alte sunete. În timp ce Electric Brother este cel care ancorează și învăluie tot materialul sonor în armonii cu ajutorul chitarei sale. Fiecare dintre cei trei membri sunt considerați veterani ai muzicii electronice din țara noastră, atât prin intermediul acestui proiect inedit cât și prin alte colaborări sau prin proiectele lor personale. Grupul a avut prima reprezentație pe o scenă un an mai târziu de la înființare în cadrul Assos Music Jungle Explosion. În anul 2000 au câștigat primul loc în cadrul concursului de noi talente RFI Nouvelles Decouvertes. După această realizare notabilă, trio-ul electronic a fost invitat să concerteze la Paris și Lisabona. Rezultatul acestor două concerte s-a materializat într-un album denumit „NSK: Paris – Londra”, alcătuit din înregistrările pieselor din concerte, lansat în anul 2003 de către casa de discuri La Strada Music. Celelalte trei albume ale trupei sunt: „A fost odată” lansat în anul 1998 de United Artists, „Proiectul verde” (dedicat aniversării de un an al Connex GSM) lansat de Fundația Culturală Phoenix și „Trebuie să dansăm” lansat la casa de discuri Yama. Ultimele două albume au fost lansate în anul 2000.

Când vorbim de muzici realizate de mai mulți oameni, vorbim de o împletitură de gânduri, idei și influențe care se nasc în urma unei dinamici bune a grupului. Cu cât mai diverși, dar compatibili, sunt oamenii care compun, cu atât mai captivante sunt sonoritățile lor. Acest lucru este valabil și în cazul celor trei magnifici din NSK. Muzica lor este constituită din straturi de gusturi, personalități sau simț al umorului, toate împachetate în muzica electronică. În ceea ce privește influențele muzicale, de cele mai multe ori, scheletul sonor se constituie din sonorități specifice zonei de house din Chicago sau Detroit sau zona techno originară din Berlin. În multe dintre piesele trupei regăsim elemente care caută să emuleze sunetul secvanțatorului de percuție (drum machine) Roland TR-909, al sintetizatorului de bas Roland TB-303, diverse alte sintetizatoare care aduc sunete lungi ce amintesc uneori de muzica ambientală, alteori de funk sau disco. De asemenea, folosirea de eșantioane prin intermediul diverselor aparate de redare a lor (sample playere) joacă un rol foarte important. Eșantioanele sunt de multe feluri (coruri de copii, fragmente din folclorul românesc, replici din filme americane, frânturi de cuvinte, sirene, zgomote specifice așezărilor urbane etc.) și oferă un fel de culoare pieselor repetitive. Peste acestea se aștern armoniile cu iz de jazz ale lui Electric Brother, interpretate la chitară. Există momente sau chiar piese unde autorii apelează la ritmurile specifice muzicilor drum&bass, dub sau breakbeat. Aceste genuri, deși repetitive la rândul lor, sunt construite pe altfel de motor ritmic iar balansul lor este diferit. Odată cu aceste combinații ritmice apar și alte tipuri de sunete care joacă rolul pe care îl au corzile într-o orchestră convențională. În rare ocazii, pieselor sunt cântate și vocal, așa cum este cazul celei mai cunoscute piese a lor „Totul vine de la sine”. 

Există în continuare idei preconcepute legate de muzica electronică de dans (EDM), care asociază acest fenomen cu consumul de substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale. Cele două sunt activități diferite care sunt de multe ori întâlnite în tandem. Cu toate acestea, dacă este să facem o paralelă cu alte timpuri, au mai existat perioade în care consumul diverselor substanțe a fost considerat sinonim cu ascultarea anumitor genuri muzicale. Muzica în sine este o evadare, fie că o asculți, fie că o creezi și nu are nevoie de „adaosuri” pentru a o simți. Este important de menționat că muzica techno berlineză a fost inclusă pe lista UNESCO a patrimoniul cultural imaterial în anul 2024. Acest semnal ne indică faptul că acest gen muzical, care modelează cultura metropolei germane din anii 1980, este recunoscut la nivel mondial din punct de vedere cultural. De asemenea, ca urmare a acestei decizii, președintele francez, Emmanuel Macron, și-a manifestat dorința ca muzica electro produsă de artiști francezi, cunoscută sub numele french touch, să fie, la rândul ei, inclusă în patrimoniul UNESCO.