Afrobeat este un gen muzical ce se manifestă preponderent în Africa de Vest și combină în special muzici din Nigeria și Ghana cu cele de proveniență Nord Americană, cum ar fi jazz, soul sau funk. Se caracterizează în principal prin interpretări vocale cu acompaniament instrumental realizat din formule ritmice complexe, deseori sincopate (specifice genului yoruba din Nigeria), precum și cu variate instrumente de percuție. Deși astfel de muzici nu ajung foarte des la urechile noastre, deoarece posturile de televiziune și de radio dedicate fenomenului sonor nu fac din diversitatea muzicală o prioritate iar festivalurile care ne-ar putea aduce în atenție astfel de genuri (cum ar fi cele de jazz sau care promovează diverse alte combinații sonore), au o plajă mult prea mare de acoperit și, de cele mai multe ori, nu au bugete foarte generoase.
Este important de menționat mulți muzicieni au fost influențați de afrobeat. Jazzmenii care s-au inspirat din acest gen s-au întors astfel, pe alte căi, la originile muzicii de sorginte nord-americană. De asemenea, binecunoscutul producător muzical și muzician, Brian Eno, creditat ca inventator al genului muzical ambiental și colaborator al unor artiști precum David Bowie, U2, Peter Gabriel, David Byrne sau Coldplay, a fost fascinat de caracteristica ritmică a muzicii afrobeat. Genul muzical a apărut în Nigeria de la sfârșitul anilor 1960 și de-a lungul deceniilor care au urmat au existat nenumărate proiecte în întreaga lume care au urmărit reîmprospătarea sa.
Din punct de vedere al structurii, muzica afrobeat nu este foarte greu de descifrat. Marea majoritatea a pieselor abordează forme binare, adică A (strofă) și B (refren), care sunt foarte similare, din punctul de vedere al construcției. Principiul care stă la baza acestor piese este cel al dialogului, a unei forme de polifonie rudimentară. Dialogul există între solistul vocal și un grup vocal (numit și backing vocals) sau între un grup de instrumente de suflat, din lemn, adică saxofoane și altul, alcătuit din instrumente de suflat din alamă, adică trompete/tromboane. Există situații când dialogul instrumental este dublat sau continuat de instrumentele cu claviatură. În alte cazuri, apare un dialog de linii melodice între pachetele de instrumente mai sus menționate și grupul vocal. Acompaniamentul, care servește drept fundație ritmică și armonică, este realizat de claviaturi, de cele mai multe ori, chitară electrică, chitară bas, tobe și percuții. De foarte multe ori, piesele au o durată comparabilă cu cele din rockul psihedelic, rockul progresiv sau muzica ambientală, ceea ce le transformă mai degrabă în adevărate suite muzicale. De asemenea, piesele lui Miles Davis din perioada în care aborda jazzul fusion pot fi comparate cu durata și sonoritatea muzicii afrobeat.
Din punctul de vedere al armoniei, acest gen muzical este foarte predictibil, poate chiar monoton pe alocuri, păstrând de multe ori pedale armonice, amintind, pe lângă genurile sus pomenite, de muzicile specifice evului mediu european, mai ales că vorbim de muzici scrise în scări modale. Cu toate acestea, faptul că nu prezintă nici o surpriză din punct de vedere armonic, acest lucru contribuind și la o gamă oarecum restrânsă de opțiuni melodice, o transformă într-o formă muzicală care poate induce starea de transă. Nu este atât de variată precum rockul progresiv sau de aventuroasă precum rockul psihedelic, nici atât de complexă precum jazzul fusion sau atât de liniștită precum muzica ambientală. Acest lucru o transformă în muzica ideală atât pentru reflecție cât și pentru dans.
Artistul care se confundă cu istoria afrobeat se numește Fela Kuti. A studiat trompetă, compoziție și teorie muzicală la Trinity College of Music din Londra între anii 1958 și 1963. În această perioadă a fondat prima sa formație, pe care, odată cu reîntoarcerea în Nigeria natală, a reorganizat-o și redenumit-o în Nigeria `70, iar ulterior, după o vizită în Statele Unite ale Americii în Afrika `70 și, în final, Egypt `80. Sursele sale de inspirație au fost cultura muzicală indigenă Yoruba, muzica clasică studiată în Anglia, muzica jazz ascultată la radioul național nigerian, interpreți precum James Brown, John Coltrane sau Miles Davis, literatura (în special scrierile lui Malcom X) și activiștii politici întâlniți în timpul vizitelor din Statele Unite ale Americii. S-a autoproclamat discipol al președintelui ghanez Dr. Kwame Nikrumah, fiind un mare promotor al anticolonialismului și al pan-africanismului. Crescut în spiritul autentic nigerian, tatăl său fiind ministru și lider al mișcării unioniste, a scris de multe ori versuri caustice, pline de încărcătură politică și mesaje subtile la adresa puterii statale. Acestea se regăsesc în albume precum Confusion din 1975, Coffin for Head of State din 1981 sau Beasts of No Nation din 1989. Atacurile sale la adresa clasei politice din Nigeria au dus la arestarea sa în noiembrie 1984 de unde a fost eliberat doi ani mai târziu. A fost un interpret vocal și multiinstrumentist, cântând la saxofon, claviaturi și percuție. Interpretările sale vocale erau dublate de un grup de voci feminine, care era alcătuit din cele douăzeci și șapte soții ale sale, supranumite queens. Catalogul său de lucrări include peste cincizeci de albume iar multe dintre acestea au rămas nepublicate.
