Periplul nostru prin lumea sunetelor continuă în acest articol vorbind despre un compozitor englez contemporan, Gavin Bryars. Trebuie menționat mai întâi faptul că peisajul muzical dedicat muzicii clasice contemporane din Marea Britanie este unul dintre cele mai efervescente iar nume precum Harrison Birtwistle, James MacMillan, Thomas Adès, George Benjamin, Mark-Anthony Turnage, Brian Ferneyhough, Jonathan Harvey sunt compozitori consacrați în lumea avangardei muzicale. Pentru a merge mai departe, putem afirma că așa numita muzică minimalistă are, la rândul său, parte de o perioadă extrem de înfloritoare în ultimele decenii pe tărâmul Regatului Unit. Compozitori ca John Tavener, Brian Eno, Howard Skempton, Graham Fitkin sau Gavin Bryars reprezintă curentul minimalist din insulă.

Gavin Bryars s-a născut în 1943 în Yorkshire și s-a făcut mai întâi remarcat ca instrumentist. Începuturile sale muzicale sunt legate de contrabas și de muzica jazz. Printre primii săi colaboratori din această perioadă se numără Derek Bailey, un chitarist de jazz specializat în improvizația liberă și Tony Oxley, un toboșar axat, de asemenea, pe improvizația liberă și adept al muzicii electronice. Începând cu anul 1966 a studiat compoziția cu unul dintre liderii avangardei muzicale de peste ocean, John Cage. În această etapă a fost influențat și de Morton Feldman sau de minimalismul care începea să devină o mișcare la modă în Statele Unite ale Americii. Începând din 1969 a colaborat cu John White și Cornelius Cardew, doi dintre cei mai însemnați creatori din zona muzicii britanice experimentale. În această perioadă, timp de aproximativ nouă ani, a predat în Portsmouth și Leicester în cadrul departamentelor de artă. Influența sa în aceste două orașe a fost cu atât mai importantă cu cât a reușit să fondeze ansamblul Portsmouth Simfonia și departamentul de muzică din cadrul Leicester Polytechnic unde a predat până în anul 1994. 

Catalogul lui Gavin Bryars cuprinde un număr impresionant de opusuri:

Opere, lucrări pentru orchestră, lucrări pentru ansambluri mari de cameră, lucrări pentru ansambluri mici de cameră, lucrări pentru instrumente soliste, lucrări corale, lucrări pentru soliști vocali, lucrări pentru solitși vocali și diferite ansambluri.

Cele mai cunoscute lucrări ale primei perioade din cariera sa de compozitor sunt The Sinking of the Titanic și Jesus Blood Never Failed Me Yet. Prima este o proiecție a poveștii cum că orchestra de pe celebrul vas scufundat în secolul trecut a continuat să cânte în timp ce toată lumea încerca disperată să se salveze. După apariția unui clopot ce simbolizează semnalul de alarmă de pe vasul Titanic, tema muzicală gândită de Bryars merge în buclă într-un ritm sfâșietor de lent. Având la bază motive muzicale inspirate din cântecele pe care se presupune că le-au interpretat muzicienii scufundați, melodia cântată de corzi trece de la sunetul clar și pur prin diverse metode de procesare care o transformă într-un zgomot muzical nedeterminat, o pastă sonoră care te ajută să te pierzi în valuri sonore. În timpul în care linia melodică îți intră în toți porii, compozitorul aduce o serie de elemente care contribuie la atmosfera imersivă. De pildă, pe înregistrarea din anul 1990, revizuită de compozitor după descoperirea epavei din 1985, apar instrumentele de percuție care imită codul morse transmis de aparatele de pe Titanic iar clarinetul bas alături de cornul francez lasă impresia unor sunete care călătoresc sub ape foarte adânci. La acestea se adaugă și înregistrări cu mărturii ale supraviețuitorilor din călătoria transatlantică. Elementele care se suprapun peste meșteșugul minimalist al creatorului, impactul emoțional al cântecelor și imnurilor religioase din care a citat autorul fac din această lucrare una cu final deschis, care se poate încheia oricând.

Cea de-a doua lucrare care ilustrează gândirea sa muzicală din această perioadă, Jesus’ Blood Never Failed Me Yet, are la bază o înregistrare a unui om al străzii care cântă un fragment de cântec religios foarte acordat, dar fără o predictibilitate metrică, fiind alcătuit din treisprezece măsuri ceea ce transformă punctul de plecare al acestei lucrări într-o continuă asimetrie metrico-ritmică. Gavin Bryars a completat această înregistrare plină de căldură și încredere cu un acompaniament pentru orchestră care se dezvăluie din ce în ce mai mult pe măsură ce pătrundem în cântecul inițial, folosind ceea ce am putea numi tehnica bulgărelui de zăpadă. Mai întâi luăm cunoștință de instrumentele cu corzi și arcuș iar apoi, chitara, instrumentele de suflat din lemn, instrumentele de suflat din alamă sau harpa presar culori sonore noi asupra unui cântec banal, în aparență. Nuanțele înghit treptat banda care cântă în buclă linia melodică rămânând doar începutul liber și ideea muzicală pe care o păstrăm în urechi. 

Creația lui Gavin Bryars este foarte bogată și vastă în direcții și sonorități iar noi ne-am dorit ca prin acest articol să-l aducem în atenția melomanilor curioși de a asculta muzici noi și (poate) diferite de ceea ce ascultă în mod curent. Iar pentru acest motiv am dorit să vorbim mai mult despre lucrările sale mai cunoscute prin intermediul cărora oamenii dornici să intre în contact cu muzica sa.