Baby Reindeer (2024), o asociere inedită de comedie neagră și thriller, este regizat de Weronika Tofilska și Josephine Bornebusch, fiind adaptat după autobiograficul one-man show ce i-a adus notorietatea lui Richard Gadd, alături de care evoluează Jessica Gunning, Nava Mau și Tom Goodman-Hill.  Mini-seria Netflix a fost nominalizată de 11 ori la Primetime Emmy Awards. Acțiunea, marcată de abuzuri fizice și emoționale, se construiește în jurul lui Donny Dunn (Richard Gadd), un tânăr scoțian dornic să își urmeze visul de actor. Ghinionul său este că o întâlnește pe Martha Scott (Jessica Gunning), care, intrând într-o după-amiază în barul în care lucrează Donny, nu are bani de cafea, iar tânărului i se face milă de ea. Din acest moment, Martha începe să îl hărțuiască sistematic. Timp de trei ani, îi trimite lui Donny peste 40000 de mesaje, în care îl numește „baby reindeer”. Paroxismul acestei relații absurde este atins în momentul în care, refuzând să îi răspundă în orice fel Marthei, Donny fuge la părinți, care devin martori ai aberației erotice în care fiul lor este prins ca într-o cursă de șoareci.

Deși pretinde că este avocată și că are în agenda telefonului numere de telefon ale unor personalități politice ale momentului, Martha este lefteră mereu, nu își permite niciodată cafea sau ceai. Râsul colorat, prezența cotidiană la bar, discuțiile autocompătimitoare ritmate de accesele de megalomanie definesc profilul Marthei. Actrița de origine britanică Jessica Gunning a mai jucat în What Remains (2013), Back (2017), Pride (2014). Se distinge în Baby Reindeer prin naturalețea interpretării, prin multiplele ipostaze ce reliefează relația toxică, distructivă, ce se dezvoltă inerent de la o zi la alta. Brutalitatea relatării, felul în care Donny imersează în trecutul recent, pentru a-și analiza alegerile, nesiguranța, greutatea de a se atașa de cineva, dar și franchețea discursului fac din Baby Reindeer o analiză lucidă a unor evenimente dure, puse pe seama abuzului emoțional și sexual. La final, Martha mărturisește că porecla pe care i-a dat-o lui Donny provenea de la o jucărie din copilăria sa, un pui de ren în care părea că se reflectă și inocența tânărului.

Actorul scoțian Richard Gadd, cunoscut pentru Against the Law (2017), Wedding Season (2022), își interpretează propriul rol în Baby Reindeer (2024). Ca o altă particularitate, scenariul este scris chiar de Richard Gadd, tot el interpretându-și rolul, exersat mai întâi ca un număr de stand-up comedy, care i-a adus, în timp, notorietatea.

Actrița de origine mexicană Nava Mau a manifestat un interes aparte pentru organizațiile care luptă împotriva marginalizării și a violenței de orice tip. Este cunoscută nu doar pentru scenariul, ci și pentru regia scurtmetrajului Waking Hour, în care o interpretează pe Sofia, o tânără femeie transgender care se îndrăgostește de Isaac, un tip conservator, la o petrecere. În Baby Reindeer, Nava Mau o interpretează pe Teri, care devine treptat un sprijin pentru Donny Don, încercând să-l prevină și să-l protejeze de agresarea continuă practicată de Martha. Baby Reindeer este un „roller-coaster” de elemente cu totul scăpate de sub control. Vulnerabilitatea fiecărui personaj, povara rușinii, pusă în relație cu tăcerea anihilantă, distructivă și cu trauma întreținută de neputința de a vorbi deschis despre suferință sunt catalizate de variabila iertării – cum anume să te ierți pe sine, cum anume să-i ierți pe ceilalți?

Tom Goodman-Hill (interpretându-l pe Darrien, mentorul lui Donny Donn) apare doar în două episoade ale seriei Netflix, dar cu un impact major asupra evoluției protagonistului, care explică felul în care Donny se raportează la Martha și la hărțuirea ei constantă. Ca un flashback, cel de-al patrulea episod surprinde întâlnirea dintre Donny și Darrien, un om de televiziune de succes, care afirmă că îl va lua sub aripa sa pentru a-l îndruma, numai că îl droghează și îl abuzează sexual în repetate rânduri. Fiecare personaj are calități și defecte, afirmă, într-un interviu, actorul de origine britanică Tom Goodman-Hill, considerând că, deși e dificil să găsești nuanțe luminoase în comportamentul lui Darrien, este mai degrabă un infractor fără să fie considerat așa de la început („If he appeared to be a villain, he never would’ve gotten away with what he was doing”).

Cel de-al șaselea episod este dedicat memoriei lui Llewellyn Harrison, unul dintre membrii echipei regizorale, cunoscut pentru abilitățile sale tehnice și pentru măiestria utilizării camerei de filmat.

Weronika Tofilska a regizat, pe lângă Baby Reindeer, și scurtmetrajele The Patient (2014) și Love Life (2016). Baby Reindeer (2024) are ceva din Trainspotting, filmul din 1996 al lui Danny Boyle, prin referințele culturale, prin lumea pe care o surprinde parțial, prin derapajele sociale, dar și prin puterea de seducție a unor personaje complexe, chiar dacă tarate, restituindu-se, cu detașare și limpezime, o poveste cathartică, a cărei putere stă tocmai în banalitatea răului.