Spiritul ludic există în ființa umană din cele mai vechi timpuri. Cel mai prezent în perioada copilăriei, unii dintre noi și-l păstrează și după ce devin adulți. Muzica, prin diversele ei forme de manifestare, a însoțit această formă de manifestare a omului de-a lungul timpului. Ideea de joacă s-a schimbat odată cu evoluția noastră ca specie iar în secolul al XX-lea a apărut și s-a dezvoltat fenomenul pe care noi astăzi îl cunoaștem sub numele de jocuri video. Primele jocuri video conțineau doar niște sunete care aveau rolul de a valida din punct de vedere sonor convenția în care se desfășura acțiunea. Unul dintre primele jocuri care a folosit muzică a fost Gun fight din anul 1975, unde un scurt fragment din Marșul funebru al lui Frederic Chopin anunța moartea unuia dintre jucători. Adoptarea pe scară largă a muzicii în jocurile video s-a întâmplat la sfârșitul deceniului al șaptelea și începutul celui următor. Titluri precum Pac-Man, Space Invaders, Pole Position sau Rally X foloseau un tip de muzică pe care astăzi îl denumim generic chiptune. 

De această perioadă se leagă și începuturile profesionale ale celui despre care vom discuta mai jos. Koji Kondo este un compozitor, pianist și director muzical japonez. Cariera sa este legată de cunoscuta companie Nintendo. Cele mai apreciate titluri pentru care scris muzica sunt Super Mario Bros și The Legend of Zelda. Educația sa muzicală a început încă din perioada grădiniței și a școlii primare. Deși nu a studiat muzica la nivel academic, Kondo a fost dintotdeauna pasionat de jocurile video iar prima slujbă la care a aplicat după terminarea facultății a fost cea de la Nintendo, în 1984, unde era al treilea angajat în departamentul muzică și sunet. Aplicând principiul rotației la proiectele companiei, șansa a făcut ca în momentul în care a trebuit să fie scrisă muzica pentru jocul Super Mario Bros, să fie rândul său de a lucra. Acesta afirmă că pe lângă muzica jocurilor video, cele mai importante influențe în dezvoltarea sa muzicală au fost Deep Purple, Chick Corea, Herbie Hancock sau trupa japoneză de jazz fusion Cassiopeia. 

Muzica scrisă special pentru jocurile video are o caracteristică specială față de categoriile de muzici realizate pentru alte medii (film, serial, teatru sau balet). Acțiunea unui joc video nu este liniară iar cea care o stabilește este persoana care se joacă. Prin urmare, muzica pe care un compozitor o scrie pentru un joc video trebuie să conțină această trăsătură. Bunăoară muzica trebuie să se adapteze diferitelor situații și variabile pe care jucătorul le va întâlni în parcursul său și, în cel mai fericit caz, să se „topească” în acțiunea jocului. Revenind la Koji Kondo, acesta afirmă într-un interviu că a rescris tema principală din Super Mario Bros de mai multe ori deoarece nu dorea ca muzica să fie doar un decor sonor, simțea nevoia unei coloane sonore care să fie parte integrantă în acel mic univers al jocului. Astfel că scria un fragment pe care îl testa în joc și, în funcție de necesități, ajusta sau rescria părțile pentru a se potrivi acțiunii. La fel ca în film, de multe ori, muzica pentru jocurile video apare după ce jocul a fost dezvoltat și are o formă destul de conturată. Abordarea lui Kondo, însă, amintește de procesul de lucru întâlnit în creația unui spectacol de teatru, unde toate elementele se construiesc în paralel.  

Tema muzicală principală a jocului Super Mario Bros are o construcție a formei extrem de clară și distinctă. Elementul ritmic al liniei melodice este cel mai proeminent și recognoscibil și care se completează foarte bine cu secția ritmică realizată din sunete de tip zgomote albe. De asemenea, în dezvoltarea temei descoperim că există și o mică polifonie pe care o realizează vocea gravă a ansamblului. Tema muzicală din lumea subterană este foarte scurtă dar foarte clară în caracterul său. Un motiv muzical prezentat de câte două ori, prin repetare și transpunere, urmat de o concluzie foarte dinamică din punct de vedere ritmic. Tema muzicală din lumea subacvatică este un veritabil vals interpretat la sintetizator. Muzica ce însoțește acțiunea din castel, unde personajul Mario trebuie să lupte cu dragonul care scuipă flăcări, este alcătuită în acompaniament din intervale muzicale ce se succed cromatic în registrul acut, în timp ce în registrul grav există o melodie repetitivă plină de tensiune. Acestea sunt cele mai importante momente muzicale ale unui joc video ce a servit drept etalon multor generații de la lansarea sa și până astăzi. Partitura scrisă de Koji Kondo pentru acest joc a devenit atât de populară încăt a fost inclusă în patrimoniul Bibliotecii Congresului din Statele Unite ale Americii, fiind singura muzică pentru jocuri video care a primit această onoare.

Pentru cultura populară seria de filme Star Wars este una dintre cele mai apreciate, în industria jocurilor video, deși are altă tematică, Super Mario Bros și continuările pot reprezenta un echivalent, fiind cel mai vândut joc video din istorie. Mergând cu analogia mai departe, putem afirma că autorul japonez este un John Williams al jocurilor video, fiind autorul celei mai ușor de recunoscut teme muzicale din domeniu. În ciuda acestui fapt, Koji Kondo este mai degrabă un artist modest. Se declară foarte fericit dacă oamenii apreciază jocul ca un întreg și nu doar muzica și își dorește ca jucătorul să se concentreze pe felul cum muzica îmbunătățește atmosfera jocului, dacă muzica face jocul mai distractiv înseamnă că ea și-a atins scopul. Numele lui Koji Kondo apare pe coloana sonoră a peste o sută șaptezeci de jocuri video.