Prin Club Zero (2023), regizoarea de origine austriacă Jessica Hausner arată derapajele unui sistem educațional marcat de lipsa de comunicare între copii și părinți și faptul că, în definitiv, orice curriculă școlară poate deveni problematică. Scenariul, semnat de Hausner și de Géraldine Bajard, îi aduce împreună pe actrița australiancă Mia Wasikowska (în rolul profesoarei Novak), pe francezii Mathieu Demy și Elsa Zylberstein (în rolul părinților Elsei, una dintre adolescentele înscrise la noul curs de educație alimentară, ținut de domnișoara Novak) și pe actrița de origine daneză Sidse Babett Knudsen, cunoscută mai cu seamă pentru interpretarea liderului politic Birgitte Nyborg din seria Borgen – 2010-2022. 

Portofoliul Jessicăi Hausner este destul de generos, regizoarea austriacă abordând atât genul scurt: Geburtstag (1992), Anne (1992), Herr Mares (1992), Ich möchte sein manchmal ein Schmetterling (1993), Flora (1995), Inter-view (1999), Toast (2006), cât și lungmetraje, de la Lovely Rita (2001), Hotel (2004), Lourdes (o poveste despre epifanie și refuzul miracolului, cu Sylvie Testud și Léa Seydoux, 2009), la Amour fou (2014), experimentând deopotrivă și alte genuri, cum ar fi biothrillerul Little Joe (2019) – primul său lungmetraj de limbă engleză care i-a adus actriței din rolul principal, Emily Beecham, premiul de interpretare feminină. 

Club Zero (2023) debutează monoton, însă liniștea pe care o urmărește scoate la iveală, de fapt, derapaje psiho-sociale pe care le urmărește la adolescenți, până într-acolo încât aceștia uită să mai mănânce, se dezic de propria familie, iar „cei aleși” se volatilizează de-a drumul până la final. Club Zero a fost selectat pentru competiția Palme d’Or la cea de-a 76-a ediție a Festivalului de la Cannes. In parvo, o profesoară la un colegiu de elită își exercită influența asupra unui grup de elevi – Elsa, Ragna, Ben, Helen, Fred, Corbinian, Joan –, cărora le propune să postească, numai că situația scapă de sub control. Cei mai mulți dintre adolescenți sunt la primul lor rol într-un lungmetraj – de pildă, Ksenia Devriendt (Elsa), Samuel D. Anderson (tocilarul Ben), Luke Barker (Fred), tânărul actor de origine română Andrei Hozoc (Corbinian), Sade McNichols-Thomas (Joan). Doar Florence Baker a mai fost distribuită până la rolul său din Club Zero (sportiva Ragna) în alte scurtmetraje, cel mai cunoscut fiind Mother and Ulysses, în regia lui Mushi Cai. Ceilalți actori debutanți vor fi ulterior distribuiți în alte producții, cum ar fi Samuel D. Anderson (tocilarul Ben din Club Zero ori Gallup din Cicada – 2024, în regia Roxanei Stroe) și Gwen Currant (Helen din Club Zero; serialul Renegade Nell – 2024; scurtmetrajul Ivy – 2024,  în regia lui Jodi Ferguson).

Cele mai multe scene au fost filmate la Oxford (St. Catherine’s College). Pelicula este inspirată din experienţa regizoarei austriece la un internat catolic din anii ‘80, unde practica de a mânca puţin era considerată o mare virtute. Scenariul filmului este semnat de Jessica Hausner și de Géraldine Bajard, cunoscută atât pentru biothrillerul Little Joe (la care lucrează tot alături de Jessica Hausner, 2019), cât și pentru La Lisière (pentru care semnează și regia; 2010). Club Zero este cel de-al șaselea film al regizoarei austriece și al doilea în limba engleză. Surprinzând ipostaza multor părinți de a delega responsabilitatea creşterii propriilor copii altor persoane, Club Zero exhibă, de fapt, cea mai mare frică a lor, cea de a-i pierde cu totul.

Domnișoara Novak (Mia Wasikowska) propune un curs facultativ de alimentație conștientă la un colegiu de elită. Prin libertatea (aparentă, la început) pe care le-o dă elevilor săi, prin temele discutate, devine un soi de guru pentru câțiva adolescenți – mulți dintre ei dornici de validare sau să ia cu ușurință nota maximă, alții destul de sceptici la ideea de a schimba mentalități, numai că tânăra profesoară, carismatică prin comportamentul său discret, reușește să îi convingă pe elevi că schimbarea ține doar de ei, că fiecare în parte are un rol fundamental, iar schimbările sunt instrumentate de consecvență, de efort susținut, de gesturi mici, de ambiția de a duce la sfârșit un proiect personal care să devină un modus vivendi. Dacă în primă instanță directoarea colegiului, profesoara Dorset (interpretată de Sidse Babett Knudsen) acceptă în curricula destul de exigentă și atent verificată nu doar de echipa managerială s colegiului, ci și de consiliul părinților un astfel de curs inovator (propus, de altfel, de tatăl Elsei), entuziasmul său scade când alți părinți sesizează lipsa de apetit a copiilor sau dezinteresul față de studiu, numai că este deja prea târziu.

Club Zero surprinde dorința de confirmare a adolescenților, nevoia de un mentor, urgența de a transmite un mesaj umanității – în principiu, că „a mânca mai puțin este mai sănătos” – validarea unor comportamente, superioritatea celor „aleși” – mai ales că, odată ce trec săptămânile, mica „organizare” a profesoarei Novak devine un club exclusivist al celor care nu mănâncă aproape deloc, promovând alimentația conștientă.