Am fost întrebat de curând care este percepția străinilor despre mâncarea românească și am dat din umeri. Cred că ar trebui să îi întrebăm pe ei.
În lipsa unor studii serioase nu facem decât să bănuim, să bâjbâim, să avem opinii nu argumente. Eu nu știu de nici un studiu care să concentreze feedbackul lor. Ei consumă ce li se dă sau din ce au ocazia să guste. Am mai întrebat în stânga și în dreapta care sunt preparatele cele mai comandate de turiști, dar cifrele sunt tot după ureche, nu există statistici clare și mai ales feedback analizabil cu adevărat.
Am stat cu mulți străini la masă și nu am reușit să adun date concludente. Ultimul șoc s-a referit la scrumbia de Dunăre, despre care au spus că e cel mai rău pește mâncat vreodată de ei. Și vorbesc de o scrumbie căreia nu prea avem ce să îi reproșez. Și asta e problemă, de multe ori am fost pus în situația de a-mi cere scuze pentru mâncare și a le explica că ceea ce au primit în farfurie doar aduce a mâncare românească.
Cred că, în acest moment, șansa noastră sunt meniurile gândite pentru shareuit și cele de degustare. Monoporțiile, care de obicei sunt enorme, sunt o piedică în promovarea gastronomiei. Turistul nu are șansa de guste din mai multe multe preparate, își alege – de multe ori la nimereală funcție de ingredientele trecute în meniu – unul, două feluri de mâncare. Dacă nu-s pe placul lui la următoarele mese nu mai riscă și cere pizza.
Nu zic că nu e complicat, zic doar că nu e atât de complicat. La noi, în cele mai multe cazuri, meniul pentru 2/4 persoane înseamnă un dictai tocătorul de lemn cu o piramidă de cârneturi și cartofi pe lângă. Bașca, cam toate bucățile alea de carne sunt făcute simultan (ceea ce nu e greșit), dar pare că bucătarii uită de timpii și temperaturile corecte de preparare în funcție de ce pui pe grătar: cârnații subțiri vin arși, cei groși cam nefăcuți, fleica cam roze, pieptul de pui uscat. Bucuria vine din cantitate și nu din calitate. Din păcate și deverul tot de acolo. E fix ca diferența dintre salată de icre sau cu icre, dintre hamsie și șprot, dintre tentaculele de calamar și cele de caracatiță.
Rubrică susținută de
