Revista Tomis

Muzeul lu’ pește prăjit 

Facebook
Twitter
WhatsApp

Există orașe pur și simplu turistice și unde autoritățile trebuie doar să întrețină ce au construit predecesorii. Mult mai puțină bătaie de cap și chiar fonduri (ba chiar de multe ori investițiile sunt bazate pe autosusținerea financiară a obiectivului) decât să începi construcția unei destinații de la zero și care să facă cu ochiul călătorilor care-și fac temele de acasă. 

Există turiști interesați de diferite atracții, fie că vorbim de ape termale, cetăți antice, plaje, catedrale medievale, pelicani creți sau picturi renascentiste. Există și mulți care turism de festival și spa. Spiritul lui Dracula se bate în brand cu tăiatul porcului în Maramureș, Neversea cu Electric Castle, carasul și scrumbia cu jumările și afumăturile. Iar peste tot e loc de mai bine. Am vizitat în ultimul an și jumătate peste zece țări și în foarte multe dintre ele am observat apariția unor atracții alternative, nișate, fără efoturi pecuniare exorbitante: am fost în muzee dedicate anilor ’80 (aici stăm și noi bine cu cele dedicate comunismului – inițiative private), în altele cu tematici precum selfie sau iluzii. Am fost în Muzeul Mahmurelii, după ce vizitasem mai multe dedicate berii. M-am îndulcit în câteva dedicate ciocolatei ș.a.m.d. 

Conform fișei postului prima dată le caut pe cele dedicate gastronomiei, dar ajuns acolo am observat că nu-s huhurez. Există un trib universal care-mi seamănă. Se stă la coadă. Am ales destinații funcție de această ofertă. Așa am ajuns la momentul în care am hotărât că voi încerca să pun bazele a două mici muzee: unul al distilatelor românești, celălalt dedicat sarmalelor din întreaga lume. Cred că putem face nițică vâlvă cu faptul că primul muzeu dedicat sarmalelor e în România. Nu râdeți, dar am deja sute de exponate care stocate prin tot felul de cutii care mi-au transformat apartamentul în garsonieră. Și am un talent deosebit în a găsi altele, de scormoni targetat prin netul ăsta mare. 

Dobrogea ar trebui să aibă un muzeu dedicat peștilor și pescuitului. Sau măcar câteva camere în Acvariu. Dacă nu știți de unde să începeți căutați-mă. Am multe idei și mai am și zeci de etichete și conserve vechi de cel puțin jumătate de secol.  

Rubrică susținută de

DE ACELAȘI AUTOR
citește și
RUBRICI: