Puține nume din istoria muzicii pot fi considerate la fel de influente precum au fost cele două surori Nadia și Lili Boulanger în evoluția muzicii clasice de la începutul secolului al XX-lea. Acestea s-au născut într-un mediu care avea o legătură extrem de strânsă cu muzica. Tatăl lor, Ernest Boulanger, a fost compozitor, câștigător al Prix de Rome (un premiu prestigios dedicat tinerilor compozitori pe care l-au câștigat de-a lungul timpului nume precum Berlioz, Gounod, Bizet, Massenet sau Debussy). De asemenea, bunicii paterni erau muzicieni. Mai mult decât atât, arondismentul al nouălea, locul în care au apărut pe lume cele două, era zona cea mai populară în rândul compozitorilor și a muzicienilor. Berlioz, Liszt, Ambroise Thomas, Rossini, Massenet, Offenbach și chiar Verdi au locuit în acea zonă.  Ar mai fi de menționat faptul că o serie de prieteni de familie erau compozitori, muzicieni sau profesori la Conservatorul din Paris. Așadar, cele două surori Boulanger au avut un mediu mai mult decât propice pentru a se dezvolta în domeniul muzicii. 

Nadia, sora cea mare, este cunoscută în domeniul muzicii clasice drept o dirijoare, compozitoare, dar mai ales una dintre cele mai importante profesoare din veacul anterior. Sub îndrumarea sa au studiat muzicieni precum: Igor Stravinski, Daniel Barenboim, Aaron Copland, Astor Piazzolla, Dinu Lipatti, Quincy Jones, Vladimir Cozma, Marius Constant. Legătura dintre cele două surori a fost foarte strânsă, drept pentru care Lili o urma pe sora sa la cursurile conservatorului parizian când avea mai puțin de șapte ani. Fiind expusă unei varietăți de stiluri de la o vârstă fragedă, acest lucru a ajutat-o pe mica Lili să-și dezvolte meșteșugul muzical într-un ritm extrem de rapid. Mai târziu sora mai mare a pregătit-o în particular pe Lili. Diagnosticată cu o afecțiune pe care astăzi o cunoaștem sub numele de boala Crohn, Marie-Juliette Olga, pe numele său întreg, se confrunta cu senzații de apatie și slăbiciune fizică foarte frecvent. Totuși, acest lucru nu a împiedicat-o să lase în urma sa un catalog de opusuri de o sonoritate deosebită ce ne aduce aminte de perioada muzicală post-romantică, conținând chiar ecouri puternice de muzică din sfera lui Ravel sau Debussy. Faptul că tatăl lor a obținut prestigiosul premiu al Romei a reprezentat ștacheta pe care cele două tinere muziciene au urmărit permanent să o atingă. Nadia a încercat patru ani la rând, iar cel mai bun rezultat a fost locul doi în anul 1908. Lili a reușit să câștige acest premiu din a doua încercare în anul 1913, devenind astfel prima femeie, dar nu singura, care a triumfat în această competiție. Prix de Rome era acordat de Academia Franceză de Arte Frumoase și consta într-o rezidență la Roma. Fiind prima femeie care a triumfat în acest concurs, Lili Boulanger a devenit cunoscută peste noapte și a semnat un contract cu editura Ricordi pentru a-i publica partiturile. Cantata pentru care a fost premiată, Faust et Hélène este o lucrare pentru trei soliști și orchestră. Începutul acestei cantate poartă vagi influențe din muzica lui Richard Wagner dar și din cea a lui Claude Debussy. De-a lungul acestei lucrări putem auzi combinații timbrale foarte delicate ce însoțesc vocile soliste, împletiri ce aduc în acompaniament instrumente precum celesta alături de flaut și viori și chiar pasaje unde vocea de tenor a lui Faust cântă în registrul superior vocii feminine. Cantata a avut premiera în luna noiembrie a anului 1913.

În perioada rezidenței de la Roma, la Villa di Medici, cea mai cunoscută lucrare este ciclul de cântece Clairières dans le soleil. Lucrarea a fost dedicată profesorului său de compoziție, Gabriel Fauré. Ciclul este alcătuit din treisprezece cântece pentru voce și pian. Compozitoarea se considera ca făcând parte mai degrabă din mișcarea simbolistă, specifică literaturii, decât curentului impresionist din muzică (așa cum nici Debussy nu se considera un impresionist), astfel putem înțelege și alegerea versurilor, poeziile lui Francis Jammes. Izbucnirea Primului Război Mondial a forțat-o să părăsească Roma și să se întoarcă la Paris. În anul următor cele două surori, alături de alți muzicieni trimiteau materiale muzicale colegilor studenți care erau angrenați în conflagrație. Revenită la Roma în anul 1916 cu scopul de a-și continua rezidența, compozitoarea franceză reușește să lucreze sporadic din cauza problemelor de sănătate. Cu o săptămână înainte de a părăsi această lume, la doar douăzeci și patru de ani, Lili Boulanger asistă la premiera ciclului compus la Roma. În doar zece ani de activitate aceasta a scris peste cincizeci de lucrări într-o varietate fantastică. Cu toate acestea, ea s-a concentrat pe lucrările vocale de tip religios și laic, iar aici includem lucrări pentru corale, pentru cor și orchestră, cântece pentru voce și pian, dar și o operă neterminată pe un text de Maurice Maeterlinck. Muzica lui Lili Boulanger este prea puțin cunoscută chiar și publicului ascultător de muzică clasică. Limbajul muzical al acesteia include înlănțuiri armonice deosebite prin care creatoarea își exprimă atât dorința de a trăi, dar și tristețile sau angoasele. Aceste înlănțuiri merg în tandem cu formule ritmice foarte inspirat alese. De pildă, lucrări precum D’un matin de printemps, Vielle prière bouddhique, D’un soir triste, Psalm 130, Pie Jesu sunt exemple pentru cele expuse mai devreme.