Revista Tomis

Alogenii limitează pe nedrept mâncarea dobrogeană la pește și derivate, indiferent că vorbim de cei de apă dulce sau cei din Marea Neagră. De la depărtare, ținutul pare populat cu pescari care de vreun secol încoace au învățat să profite și de peisaje și de apetența pentru scăldat a celorlalți. 

Turistul care caută și mâncare  locală și nu doar pelicani și șezlonguri, chestionează ospătarii despre captura zilei și-l împerechează cu vin alb din excelentele podgorii din zonă. În Deltă icrele, storceagul și saramura, la Vama Veche hamsiile, rapanele sau calcanul sunt hituri gastronomice sezon de sezon. Ele încă țin piept puzderiei de caracatițe și dorade din alte mări și țări. Personal, tot nu pot pricepe de ce să cer creveți și ton la Eforie când și acasă (fie că e Iași sau Cluj) ingredientele sunt la fel de proaspete ca la Constanța, ba chiar aș avea parte de experiența unui bucătar nesezonier care poate chiar își dă interesul să mă facă să mă reîntorc.

Acestei obișnuințe i se adaugă și pofta care nu se domolește doar cu macrou congelat și crap de acvacultură. 

Însă Dobrogea este o zonă prielnică creșterii animalelor, în special ovine, dar oaia nu își găsește locul prin meniurile locantelor. E adevărat, e o carne care nu face casă bună cu canicula, dar nici munții de ciolane afumate cu fasole nu fac. Un mușchiuleț sau un rasol ar putea, însă, constitui o cină perfectă și în portul turistic. Carnea animalelor crescute aici diferă din cauza ierburilor cu salinitate ridicată consumate. Are un gust aparte, ba chiar plusvaloare. Pot pricepe și faptul că la noi consumul de ovine și caprine e de nișă și antreprenorii HoReCa nu vor să dea faliment doar din mândrie locală. Dar unde e telemeaua de Dobrogea? De când cu exodul păstorilor din mărginimea Sibiului prin mai toate piețele și hypermarketurile din țară, celelalte brânzeturi au intrat într-un con de umbră care îi văduvește pe producători de dever. Am cunoscut pe cineva care vindea telemea din Dobrogea ca fiind de la sibieni ca să nu rămână cu marfa în galantare. Dacă nu se întâmplă ceva, o să văd și ghiudem vândut ca fiind babic. 

Rubrica sustinuta de Domeniul Bogdan

Mai multe texte
Citește și