Revista Tomis

O expoziție rară și „călduroasă”

În apropierea sărbătorilor de iarnă, când gândul zboară la colinde, la omăt alb scârțâind sub tălpi și la obraji roșii de ger, Muzeul de Artă Populară Constanța invită publicul să-i treacă pragul, pentru a admira o expoziție inedită, de cojoace și pieptare din piele de oaie sau miel, cu blană, meșteșugit ornamentate cu lână policromă, dar nu numai. Unele dintre acestea au o vechime de peste 100 de ani. 

Expoziția „Cojocăritul – meșteșug și artă” aduce în atenția publicului, după foarte mult timp, astfel de piese de patrimoniu care au nevoie de condiții speciale pentru a fi etalate din motive de conservare. Din acest motiv, cei care doresc să vadă o mică parte din cojoacele și pieptarele din depozitele muzeului constănțean trebuie să se grăbească să vadă expoziția sau să o revadă, în cazul în care au vizitat-o deja, deoarece va mai rămâne deschisă până duminică, 10 decembrie.

Cojoacele și pieptarele, la fel ca hainele groase, de vreme rea, sunt singurele piese de port care nu erau lucrate în gospodărie, ca celelalte obiecte de vestimentație, realizate la războiul de țesut. Acestea era confecționate de meșteri specializați – cojocari –  în ateliere rurale sau urbane. În expoziția muzeului constănțean sunt prezentate „piese remarcabile ale portului tradițional din zone cu tradiție în practicarea acestui meșteșug”, după cum precizează specialiștii Muzeului de Artă Constanța: Ținutul Pădurenilor (Hunedoara), Arad, Alba, Sălaj, Bihor, Brașov, Sibiu, Cluj, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Bucovina, Vâlcea, Romanați (Olt).

Pieptarele atrag atenția prin culoarea fondului (alb, brun, negru) prin ornamentică – aerată, precum în zonele Avrig (Sibiu) sau Mateiaș (Brașov) sau compactă, ca de exemplu, celebrul pieptar „cu lună”, specific Ținutului Pădurenilor -, prin dimensiune și prin croi. Din această ultimă categorie, din care fac parte și pieptarele deschise în față, se remarcă prin frumusețe așa numitele pieptare înfundate, specifice, ca și cele deschise. atât bărbaților, cât și femeilor. Acestea se închid într-o parte cu niște nasturi împletiți din piele, dintre care doi sunt plasați pe umăr. Acesta este tipul de cojoc arhaic.

Din cele 36 de cojoace și pieptare expuse, care mai de care mai frumoase, atrage atenția un „cheptar buciumănean” femeiesc din Alba (lucrat la Bucium), piesă pentru portul popular de sărbătoare al moților din Munții Apuseni, în care se regăsesc culorile tricolorului românesc: trei perechi de ciucuri din mătase roșie, galbenă și albastră, prinși la deschizătura pieptului. 

La loc de cinste, așezat într-o vitrină-masă, prezentă într-una din săli, se află un pieptar lucrat într-un atelier rural din comuna Șugag, județul Alba, care are brodat pe buzunare numele și prenumele purtătoarei: Todescu Ana.

Publicul poate admira și pieptare de Arad, care „se remarcă prin exuberanța cromatică a broderiilor, la care se adaugă și alte materiale – fragmente de oglinzi, fir metalic, bumbi metalici sau înveliți în piele”, dar și pieptarele specifice Maramureșului, care se remarcă prin ciucurii policromi, care apar și pe pieptarele bărbătești din Bistrița-Năsăud. 

„Între cojoacele de sărbătoare și ceremonial, se evidențiază ca piese de excepție și cele săsești, lucrate în ateliere urbane din zona Sibiului. Având un croi amplu și un decor rafinat, repartizat generos pe piepți, spate, poale și mâneci, cojocul expus prezintă broderii reprezentând anul confecționării, 1911, precum și inițiale numelui, H și L”, se arată în prezentarea muzeului constănțean. 

Din expunere nu lipsesc piesele pentru copii, precum un pieptar de copil, o căciulă din blană, două trăistuțe și un manșon, pe fond alb, cu broderie din lână colorată,  lucrate în atelierul vestitului cojocar Constantin Bănacu din Bărbătești, Vâlcea. Pe un manșon și pe una dintre „pungile” din piele este brodat anul execuției: 1986. 

„Acolo unde creșterea oilor a fost o ocupație importantă, cojocul s-a impus ca o piesă de port frecventă, dar odată cu dezvoltarea meșteșugului a devenit un element de identitate comunitară. 

Apărute inițial din rațiuni practice, cojoacele și pieptarele purtate la marile sărbători de peste an sau la evenimentele importante din viață au evoluat în timp, ajungând adevărate însemne ale statutului social. 

În România, cojocăritul a fost favorizat de permanentele legături dintre zone, cunoscând împrumuturi și influențe, dar și o accentuată decădere începând cu jumătatea secolului trecut. 

Tradiția este însă dusă mai departe prin centrele încă active din Alba, Bistrița – Năsăud, Brașov, Maramureș, Suceava sau Neamț.   

Cojocarii nu au dispărut de la sate, dar decorul a fost mult simplificat, în unele zone acesta rezumându-se la aplicații din meșină colorată. 

După anii 1970 – 1980, cojoacele au pătruns și în vestimentația modernă, păstrând totuși o notă rustică”, precizează specialiștii Muzeului de Artă Populară.

Expoziția „Cojocăritul – meșteșug și artă” a fost deschisă pe 1 noiembrie și mai poate fi văzută până duminică, 10 decembrie. 

Muzeul de Artă Populară Constanța este deschis publicului de miercuri până duminică între orele 09.00 și 17.00, ultima intrare fiind la ora 16.30. Prețul biletelor variază între 2,5 lei și 10 lei.

Elevii, studenții și persoanele cu handicap mediu și ușor vor plăti 2,5 lei pe un bilet, pensionarii, 5 lei, iar vizitatorii români sau străini, 10 lei. Copiii care nu au împlinit șapte ani, copiii cu handicap și persoanele cu handicap grav au acces gratuit.

Sursă  foto: Muzeul de Artă Populară Constanța

Mai multe texte
Citește și