Sunt membru al mai multor grupuri care au tematici dobrogene, de la pescuit la gătit, de la produse locale la turism. Mare parte dintre ele au activitate consistentă și chiar educativă, cu mult peste nivelul de mediu informațional care ți se arată la un scroll îndelung.
Dar trebuie să recunosc că în viermuiala de postări atrăgătoare pentru un gurmand mai ceva ca zbaterile râmelor de mare din cârligele pescarilor de pe digul din Agigea pentru chefali, prea rar se remarcă vreuna. În ceea ce privește mâncarea, majoritatea este captiva acelorași cinci-zece rețete de prăjeli sau conserve. Iar când vorbim de garnituri ne închinăm cu abnegație doar Zeului Cartof. Cam tot așa arată și meniurile locantelor, deși în ultimii ani am văzut și gustat din eforturile considerabile ale unor antreprenori cu mai multă viziune gastronomică. Tot de câțiva ani mulți turiști optează pentru o escapadă culinară altfel la ferma de midii de la Dalboka, doar pentru că noi nu suntem în stare să le oferim o experiență similară.
Dacă ar fi după mine, aș lăsa promovarea litoralului pe mâna unei comisii formate din câțiva antreprenori care tot dovedesc de câțiva ani că se poate face și turism cu cap în ciuda tâmpeniilor făcute de la București. Spre exemplu: @OmulcuBranhii face pentru Marea Neagră mai multe decât tot Ministerul Turismului. Tiberiu Cazacioc este cel care a coordonat dosarele de recunoaștere europeană pentru trei din cele patru produse dobrogene care beneficiază acum de această protecție. Iar, în ceea ce privește mâncarea, Daniel Voinea, omul din spatele #carteapestilor, demonstrează în fiecare postare că peștii din Dunăre și Marea Neagră merită o soartă mai bună decât cea a prăjitului sau friptului îndelung. Iar Daniel nu este chef, nici blogger care își plătește facturile din rețete, nici măcar vreun bogat cu fetișuri acvatice. Jobul său nu are nici o tangență cu domeniul. Dar din curtea casei sale din mijlocul Bucureștiului în care și-a cultivat pe o talpă de pământ niște plante aromatice la care se adaugă oferta de pește din Piața Obor, ne demonstrează că peștele românesc poate fi gătit în feluri pe care nu le gândeam și că poate fi un scop în sine de vizitare a Dobrogei.
Rubrica sustinuta de Domeniul Bogdan
