Rock&roll-ul a reprezentat una dintre cele mai mari turnuri din istoria muzicii. Indiferent că vorbim despre incursiunea tehnologiei în timbrul muzical prin intermediul chitarei electrice, despre cifrele vânzărilor de discuri sau despre energia acestor muzici, putem afirma că rock&roll-ul a fost asemeni unei tornade care a reconfigurat evoluția artei sonore. Cu toate că în mentalul colectiv au rămas nume precum Elvis Presley, Chuck Berry sau Buddy Holy, orice fenomen are un început iar începuturile nu sunt întotdeauna apreciate la adevărata valoare. Apariția acestui gen muzical este strâns legat de numele unui cantautor afroamerican prea puțin apreciat pentru ceea ce a reprezentat. 

Richard Wayne Penniman, cunoscut sub numele de Little Richard, este cunoscut pentru piesele „Tutti Frutti” și „Long Tall Sally”, adevărate hituri de la jumătatea anilor 1950. Afirmat într-o perioadă în care segregarea rasială era la un nivel foarte ridicat, Little Richard a reușit prin muzica sa să spargă barierele rasiale și culturale, realizând un ideal beethovenian, acela de a uni oamenii prin creația sa. Interpretările sale vocale aveau aerul unor incantații tribale, timbrul său răgușit imitând parcă tonul distorsionat al chitarei electrice. Totuși, marele public asociază cele două genuri muzicale care își au originile în cultura americană și, mai ales, cea afroamericană, cu numele unor muzicieni albi. Benny Goodman a fost supranumit ”Regele swing-ului” (swingul fiind un stil de jazz) iar Elvis Presley este cunoscut sub numele de ”Regele rock&roll-ului”, cu toate că afroamericanii au avut un rol decisiv în cristalizarea și evoluția genurilor muzicale. 

Născut în Macon, Georgia în anul 1932, Little Richard a crescut într-o perioadă în care oamenii de culoare cântau muzică gospel pentru a uita de discriminările rasiale și de sărăcia extremă. Pe lângă acest mediu, viitorul muzician era batjocorit din cauza unui handicap fizic (avea un picior mai scurt) și a comportamentului efeminat. Tatăl său îi aplica pedepse fizice de fiecare dată când îl prindea folosind machiajele mamei. La paisprezece ani era solist într-un cor de muzică gospel. Mai târziu, Little Richard a dus mult timp o luptă interioară cauzată de orientarea sa sexuală și credința. Această zbatere l-a determinat să renunțe la muzica rock&roll în mai multe rânduri și să meargă pe calea religioasă.

A debutat în 1947 dar succesul a venit opt ani mai târziu când Specialty Records dorea să lanseze un artist care să rivalizeze cu R.C. Robinson, care își schimbase numele de scenă în Ray Charles și devenise starul casei de discuri Atlantic. Astfel, un demo al lui Richard ajunge la producătorul Bumps Blackwell. La finalul primei sesiuni de înregistrare a apărut piesa „Tutti frutti”, care a intrat în clasamentele muzicale din Statele Unite ale Americii și din Marea Britanie și a vândut un milion de discuri. În perioada următoare Richard lansează încă un mare hit intitulat „Long Tall Sally” pe care l-a interpretat alături de trupa sa, The Upsetters și care a fost prezent în clasamentele muzicale și cu vânzări de peste un milion de copii, în ciuda numeroaselor variante înregistrate de artiștii albi. În perioada în care a avut contract cu Specialty Records a înregistrat nouă piese între cele mai bune patruzeci de piese din clasamentele pop. Totuși, la apogeul carierei sale, decide să renunțe la muzica lumească afirmând că vrea să se dedice teologiei. Și-a anunțat retragerea din lumea muzicală în timpul unui turneu în Australia iar adevăratul motiv era faptul că se simțea folosit și înselat de companii și agenții de promovare. A interpretat ca un semn divin lumina emisă de satelitul Sputnik ce se lansa în spațiu chiar în timpul concertului său. Cu restul concertelor din acel turneu anulate și întors acasă, Little Richard a fost convins că decizia a fost cea corectă când a aflat că avionul cu care trebuiau să se întoarcă inițial s-a prăbușit.

A urmat o perioadă în care a predicat și a cântat muzică gospel. Chiar dacă prima etapă rock&roll se încheiase, interpretările sale gospel au continuat să-i aducă recunoaștere și chiar să lucreze cu unul dintre cei mai mari producători muzicali din toate timpurile, Quincy Jones. Muzica gospel și turneele au devenit catapultă spre rock&roll. După 1962 se reîntoarce la rock&roll printr-un turneu în Europa iar acum, o anume trupă The Beatles se oferă să cânte în deschiderea artistului american. Deși succesele obținute nu au fost la fel de răsunătoare ca în prima perioadă, remarcăm apariția lui Jimi Hendrix în trupa sa. Hendrix îl idolatriza pe Little Richard, admirându-i vestimentația și coafura. Colaborarea dintre cei doi nu a fost foarte lungă, Little Richard nefiind de acord cu excentricitățile virtuozului chitarist. 

Tot ce a urmat în cariera sa a fost o zbatere permanentă pentru a încerca să capete recunoașterea și înțelegerea cuvenită, completată de întoarceri la religie. S-a stins din viață la optzeci și șapte de ani lasând în spate o moștenire muzicală extraordinară și o energie pe care o emana pe scenă și care îl făcea inegalabil. Drept recunoaștere a fost introdus în Rock&Roll Hall of Fame, Songwriters Hall of Fame și Rhythm&Blues Music Hall of Fame.