Există oameni a căror activitate intră într-un con de umbră pentru o perioadă nedeterminată de timp după trecerea lor în neființă iar acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că în timpul vieții au fost extrem de activi și de solicitați. Din această categorie face parte și compozitorul despre care vom vorbi în continuare.

Marius Constant a fost un compozitor, aranjor și dirijor francez de origine română, născut pe 7 februarie 1925 la București. A absolvit cursurile Conservatorului bucureștean în anul 1943 iar doi ani mai târziu a fost recompensat cu premiul George Enescu. În 1946 a câștigat o bursă de studii din partea guvernului francez, lucru care i-a permis să-și continue formarea în Orașul Luminilor. La Conservatorul parizian studiază cu unul dintre cei mai apreciați compozitori și profesori de compoziție din muzica clasică a secolului trecut, Olivier Messiaen. Pe lângă educația temeinică instituțională, a studiat în particular cu Arthur Honegger și cu probabil una dintre cele mai emblematice figuri ale pedagogiei muzicale din veacul al douăzecilea, Nadia Boulanger. În anul 1952 s-a alăturat mișcării condusă de Pierre Schaeffer și Pierre Henry, cunoscută astăzi sub numele de muzica concretă. În această perioadă a scris muzica oratoriului Le joueur de flûte în care a explorat resursele și tehnicile instrumentelor electronice. Cu această lucrare a câștigat premiul Italia în anul 1952. Peste doi ani a contribuit la înființarea postului de radio France Musique, al cărui director muzical a și fost timp de doisprezece ani. Ansamblul fondat și condus de el, Ars Nova, a interpretat în permanență o plajă largă de lucrări muzicale contemporane. Travaliul său ca dirijor l-a adus în postura de invitat pe scene precum: operele din Paris, Berlin sau Hamburg, Teatrul Balșoi, Metropolitan Opera House din New York, Covent Garden din Londra. De asemenea, a dirijat orchestre de prim rang din Europa, Canada, Statele Unite ale Americii sau Japonia. În 1970 a preluat conducerea muzicală și muzicologică a orchestrei radio-televiziunii franceze. A fost profesor de orchestrație la Conservatorul din Paris între anii 1974 și 1988 iar în perioada 1973 și 1978 a fost directorul muzical al Operei din Paris. A predat cursuri de compoziție în cadrul mai multor universități din Europa și America de Nord, inclusiv la University of Stanford.

A avut o relație foarte strânsă cu lumea coregrafiei, relație pe care a început-o în 1958, când a devenit directorul muzical al Ballets de Paris a lui Roland Petit. În această perioadă a colaborat, de asemenea, și cu Maurice Bejart, realizând muzica pentru prima comandă a celebrului coregraf, Haut-Voltage. Totuși, printre primele succese majore în calitate de compozitor a fost lucrarea 24 Préludes pour Orchestre interpretată în premieră absolută de New York Philharmonic sub bagheta lui Leonard Bernstein în anul 1959. În această lucrare Constant își demonstrează meșteșugul mânuirii aparatului orchestral prin schimbări timbrale și dinamice spontane care se combină cu un limbaj muzical disonant, asemeni contemporanilor săi. Totuși putem afirma că lucrarea prezintă arome pregnante ale predecesorilor săi din muzica franceză, Maurice Ravel și Claude Debussy iar în a doua parte a sa putem simți o influență stravinskiană mai ales pe palierul ritmic.

Muzica sa este un amalgam de inovații stilistice: muzică electroacustică, jazz, spațializare, scriitură aleatorie. Căutările sale în privința coloritului timbral l-au condus ulterior spre direcții omogene cum ar fi în lucrări ca Winds din anul 1968 sau Strings din anul 1972 ori spre curiozități sonore în lucrarea Moulins à prières pentru două clavecine și bandă din anul 1969. Alte lucrări cu instrumentație curioasă: Facebiat anno 1973 din anul 1973 care este un concert pentru douăzeci și patru de viori și orchestră, concertul pentru corn și orchestră Choeurs et Interludes care include și un cvartet de jazz în aparatul orchestral din anul 1987, un concert pentru flașnetă din anul 1988. A compus cinci opere iar două dintre ele sunt reconfigurări ale unor opere realizate de alți doi compozitori. La tragédie de Carmen din anul 1981 reprezintă o rescriere și reorchestrare după celebra operă a lui Georges Bizet, iar cea de-a doua este Impressions de Pelléas din anul 1992. Amândouă au fost rodul colaborării dintre Marius Constant și binecunoscutul regizor Peter Brook. 

Pentru publicul larg, muzica sa este cvasi-necunoscută, cu o singură excepție. În anii 1950 acesta a realizat o serie de teme muzicale pentru un director muzical de peste ocean contra unei sume modice. Ulterior, două dintre temele sale au devenit genericul muzical pentru celebrul serial ”The Twilight Zone” produs de CBS.

A fost recompensat cu premii precum: Prix Italia (1952 și 1987), Grand Prix du Disque (1956), Premiul Koussevitzky (1962), Premiul Marzotto (1968), Grand Prix National de la Musique (1969),  Marele Premiu Muzical al Parisului (1984). A fost recompensat cu distincția Legiunea de Onoare în grad de Comandor, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritelor și Comandor al Artelor și Literelor. A fost ales de către Institutul Francez în locul profesorului său Olivier Messiaen în anul 1993.