Istoria Cazinoului începe cu câteva decenii înainte de a fi construită clădirea pe care o știm astăzi și care este în curs de renovare. Pe timpuri, era o șandrama din scânduri, apoi i-a urmat o clădire ceva mai acătării, dar departe de arhitectura somptuoasă care poate fi admirată de pe faleză.
Unul dintre lucrurile mai puțin știute despre Cazinou este faptul că a a fost dat în concesiune căpitanului C.I. Creangă, fiul povestitorului, care a făcut aici dever cu plăcinte și cofeturi.
„O plăcere a tuturor plaisir-iștilor care veneau să facă băi la Vii (fosta denumire a plajei Constanța la 1900) era terasa berăriei Gruber, unde «prietenii își spun multe și uită din cele urâte», cum scria Ioan Adam. Un alt punct de atracție al locului era Plăcintăria lui Creangă. Patronul era nimeni altul decât fiul marelui povestitor Ion Creangă, căpitanul C.I. Creangă, care nu a moștenit talentul literar al tatălui său, dar s-a dovedit un negustor priceput. Plăcintele pe care le vindea la Vii erau foarte apreciate de scăldătorii înfometați de apa mării, iar succesul plăcintăriei i-a permis să-și extindă afacerile la Constanța. (…) În cererea adresată autorităților locale, căpitanul Creangă solicita în dublă calitate, de cofetar și de bucătar, să i se închirieze cazinul argumentând că el cunoaște «lumea aleasă a persoanelor ce frecventează acest cazin mai ales în timpul sezonului, că poate oferi un serviciu curat, promt și mai ales cuviincios, că posedă experiență și dispune de un personal ales și încercat, iar în plus cunoaște și două limbi uzuale pentru străinii ce s-ar abate pe aci», scria Constantin Creangă în solicitarea oficială” (Maria Cica, Poveștile Mamaiei. Stațiunea Mamaia – 111 ani, editura București, 2016).
Cred că, după finalizarea lucrărilor de restaurare, ar trebui să fim atenți și cui îl concesionăm iar noul operator ar trebui să valorifice patrimoniul culinar al acestui loc. Sunt sigur că un cercetător ar putea găsi meniuri și rețete de pe timpuri care, modernizate, ar întregi conceptul. Un Cazinou cu ceafă și cartofi prăjiți sau pizza ar ștribi faima de altă dată a acestei clădiri-simbol.
Rubrica sustinuta de Domeniul Bogdan
