Odată cu apariția înregistrărilor sonore, relația omului cu muzica s-a schimbat radical. Fie că vorbim de comunicarea la distanță prin intermediul telegrafului (care folosea sunete pe frecvențe diferite), de înregistrarea și reproducerea sonoră sau de instrumentele muzicale electrice și electronice, aceste tehnologii au adăugat o nouă nuanță uneia dintre cele patru caracteristici fundamentale ale sunetului muzical și anume timbrul. Instrumentele muzicale modificate prin folosirea amplificării electrice sau cele care au fost construite în jurul noii tehnologii au dat naștere unor genuri muzicale noi și au dus  la regândirea în alte direcții a celor existente deja. Printre instrumentele care au fost și rămân foarte populare în muzica secolelor XX și XXI este sintetizatorul Moog. Lista interpreților la acest instrument include nume care au activat sau activează în zone muzicale dintre cele mai diverse. 

Printre primii muzicieni care au ales acest instrument a fost Wendy Carlos, care a și colaborat cu creatorul sintetizatorului, Robert Moog, în dezvoltarea instrumentului. Numele lui Wendy Carlos este sinonim multora dintre melomani cu muzica pentru două dintre capodoperele lui Stanley Kubrick, A Clockwork Orange și The Shining. De asemenea, a mai scris și muzica filmului Tron. Deși este vorba doar de trei filme realizate în cariera sa, aceste trei sunt de referință în cultura pop și, în cariera oricărui compozitor și interpret, ele ar reprezenta culmi îndeajuns de înalte încât să fie considerate cele mai însemnate rezultate. Dar acestea nu sunt singurele mari realizări ale sale, ele au fost urmările unor căutări și experimente foarte interesante. 

Carlos a studiat muzica și fizica la Brown University iar la Columbia University a studiat compoziția muzicală și muzica electronică. În această perioadă a intrat în legătură cu numeroși muzicieni interesați de muzica electronică, printre cei mai însemnați numărându-se Milton Babbitt și Vladimir Ussachevsky. Spre deosebire de instrumentele acustice și de limitările pe care le oferă prin construcție sau interpretare, cele electronice i-au oferit lui Wendy Carlos posibilitatea de a-și asculta compozițiile executate întocmai cum au fost scrise iar în timpul petrecut la Columbia University aceasta și-a dezvoltat abilitatea de a stăpâni fiecare dimensiune sonoră a unui instrument electronic. În perioada imediat următoare îl va cunoaște pe inventatorul sintetizatorului Moog, Robert Moog, cu care va colabora la proiectarea primelor modele de sintetizatoare. Probabil cel mai de succes album al său a fost Switched-On Bach produs împreună cu Rachel Elkind. Materialul sonor este alcătuit dintr-o serie de adaptări pentru sintetizatoare a muzicii marelui compozitor din perioada Barocului. Lansat în anul 1968, albumul a fost recompensat cu trei premii Grammy în anul 1970. Succesul s-a materializat și în clasamente de specialitate. Astfel, a ajuns pe locul zece în clasamentul Billboard pentru cele mai bune albume ale momentului, iar în cel dedicat albumelor de muzică clasică a staționat pe locul întâi timp de aproximativ trei ani; la capitolul vânzări, în anul 1974 erau vândute un milion de copii. Acesta a fost albumul de debut al lui Carlos dar și prima dată când a înregistrat un album complet care conținea lucrările unui alt compozitor. Au urmat și alte albume create după aceeași rețetă, adăugând lucrări și ale altor compozitori, dar care nu s-au ridicat însă la nivelul de popularitate al celui dintâi. 

Succesul înregistrat a stârnit interesul altor muzicieni față de timbrul sintetizatorului Moog. Spre exemplu, Keith Emerson, din grupul Emerson, Lake and Palmer, i-a solicitat lui Robert Moog să creeze un sintetizator care să poată fi folosit în concerte, iar Stevie Wonder a lansat mai multe albume care conțin celebrul sunet de sintetizator analog. Albumul mai sus menționat a adus-o pe Wendy Carlos în atenția binecunoscutului regizor de film, Stanley Kubrick. Aceștia au colaborat pentru prima dată la filmul A Clockwork Orange. Ca o coincidență, Carlos și Elkind lucrau la o adaptare pentru sintetizator a celei de-a noua simfonie a lui Beethoven când au aflat că Stanley Kubrick ecraniza romanul distopic lui Anthony Burgess în care personajul principal este obsedat de muzica Titanului din Bonn. Pe lângă muzica lui Beethoven, Wendy Carlos a mai realizat pentru pelicula kubrickiană adaptări și după Henry Purcell și Gioacchino Rossini. Lucrările compuse special pentru film nu au rămas pe coloana sonoră a variantei finale. 

Primul album alcătuit exclusiv din creații proprii, Sonic Seasonings, a fost realizat în același an și a anticipat apariția genului muzical numit de Brian Eno ambient music. În anul 1980 Carlos și Kubrick au colaborat pentru cel de-al doilea și ultimul proiect cinematografic, The Shining. În tradiția colaborărilor sale precedente cu muzicieni, din toată muzica realizată de Wendy Carlos, regizorul american a folosit doar două lucrări în celebrul său film horror. Muzicile neincluse pe coloanele sonore au făcut parte din cele două volume ale Redescovering Lost Scores lansate în anul 2005. Deși născută sub numele de Walter Carlos, nume sub care a și lansat primele lucrări, aceasta s-a identificat mereu ca femeie și a devenit oficial Wendy în anul 1972. Identitatea sa a fost un subiect exotic pentru presa acelei perioade, care punea accent mai mult pe acest fapt decât pe realizările sale muzicale. Lucrul acesta a făcut-o pe Wendy Carlos să se izoleze de cele mai multe ori iar aparițiile sale în presă au fost extrem de rare pe măsură ce timpul a trecut. În domeniul dezvoltării muzicale, merită menționat faptul că a criticat constant tehnologia de comprimare a fișierelor audio de tip mp3. De asemenea, Wendy Carlos este un fotograf cunoscut în domeniul eclipselor solare.