„Trecerea se pipăie în trecere
unele umbre rămân
altele sunt cuprinse de Soare
unele urme
altele dâre”

Cristian Daniel Osoloș, artist performer, se naște pe 7 aprilie 1975 la Constanța, urmează cursurile de Licențiere în Artele Spectacolului și Coregrafie la „Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale” București unde finalizează și studiile de master cu specializarea Artă Coregrafică, Coregrafie și Performanță în Dans. Performează în numeroase evenimente și spectacole prin colaborarea cu Teatru Național de Operetă ,,Ion Dacian”, București, proiecte pe scenele României alături de alți mari artiști, dansează și fascinează în spectacole precum „Folia Shakespeare & Co” în regia domnului Gigi Căciuleanu, „Ciuleandra”, „Maria Tănase” spectacol de teatru dans, „Simfonia Dezumanizării” etc.
Colaborează internațional cu muzicieni, poeți și creatori din multe zone de exprimare artistică, participă la festivaluri de dans și proiecte experiment de exemplu „Spectacolul Cărții, Spectacolul Lumii Omar Kgayyam” la Chișinău, de o concentrare și intensitate aparte, dezvoltă un stil personal amprentat de autenticitate, modestie, nu face exces de zel, nu abuzează de tehnică. Are o fluiditate cu sens, o spasticitate voluntară a micro-gestului provenită din neliniște, traume, căutări, parcă tot sensul mișcării este de a găsi echilibrul, armonia, așezarea.
Tango argentinian este în inima lui și mărturisește că a devenit o căutare continuă a unei emoții noi în pattern-ul specific tangoului.

L-am cunoscut ca profesor la cursul de dans contemporan, singurul din Constanța la acea vreme, unde fiecare oră devenea până la final, o reprezentație în sine doar pentru că, prin magia sa, Cristian ne conecta corpul cu gândul, corpul cu alte corpuri, emoția cu alte emoții; ce făcea acolo cu noi atingea și o formă de terapie, de regenerare.

Prezența lui schimbă magnetic situația, este inspirațional, el dăruindu-se cu totul în orice clipă.
La scurt timp pleacă din România, obosit, dezamăgit de contextul managerial-artistic din ce în ce mai absurd, din ce în ce mai imposibil de îmblânzit, fără perspectivă.
În prezent este stabilit în Italia unde a colaborat cu Arterie Teatro (Teatro di Prosa – Teatro Sensoriale e Interattivo) în spectacolul „The Siege/L’Assedio” și alte proiecte.

Pentru că sărbătorim ziua lui de naștere luna aceasta, îi dedicăm un poem și îi dorim ,,La mulți ani!”

Poem Amprentă

De când ai plecat,
corpurile au încremenit într-o poziție amorfă,
întunecate de nevânt,
de nemișcare, pulsul minim.
Doar degetele îndrăznesc să se războiască cu neliniștea.
Această statornicie, această înțepenire,
toată această așteptare, o statuetă transpirată, cu porii deschiși
din aproape piatră.
De când ai plecat,
muzica se ascultă pe dinlăuntru aproape în liniște, aproape.
De când ai plecat, ne-am apropiat între noi ca două teritorii stâncoase de rocă vulcanică.
Dansează pentru momentul static pe care memoria corpului nu îl recunoaște
dansează pentru o amintire
acuș dă zăpadă,
acuș germinează iarba…