Captain Beefheart sau, pe numele său real, Don Van Vliet a fost interpret, compozitor, multi-instrumentist, poet și pictor. Ca muzician a lansat alături de grupul său, The Magic Band, treisprezece albume. Deși muzica sa nu a dobândit succes din punct de vedere comercial, fapt pentru care acesta s-a orientat mai târziu către pictură ca sursă de venit, influența asupra altor artiști a fost semnificativă. Velvet Underground,  Matt Groening (creatorul serialului The Simpsons), Tom Waits, Talking Heads, Red Hot Chilli Peppers, The White Stripes, PJ Harvey, The Clash, Sex Pistols, David Lynch și mulți alții au citat creația lui Don Van Vliet și a trupei sale magice drept sursă de inspirație. Născut în California, a fost considerat un copil fenomen, începând să sculpteze de la patru ani iar în adolescență s-a mutat în deșertul Mojave, care i-a schimbat sursa de inspirație și drumul ulterior. Aici a descoperit înregistrările rhythm&blues și jazz liber (free jazz). Fără a avea studii muzicale de specialitate, Beefheart a reușit să creeze o serie de înregistrări cu o sonoritate unică până în zilele noastre iar o parte dintre ele au fost realizate împreună cu un alt artist foarte original, prietenul său din liceu, Frank Zappa. Interpretările sale vocale răgușite și dure anamorfozează și regândesc tradiția muzicii blues. Ideea de la care pleca procesul componistic era esența sonorităților blues peste care suprapuneau elemente abstracte de armonie și metrii muzicali specifici jazz-ului liber. 

Materialul discografic văzut drept magnum opus al carierei lui Captain Beefheart este Trout Mask Replica (1969). În anul 2003, revista Rolling Stone a clasat albumul pe locul cincizeci și opt în clasamentul celor mai bune cinci sute de albume din toate timpurile iar în 2010 a fost introdus în Biblioteca Congresului American. Piero Scaruffi afirmă în History of Rock Music că acest album este cea mai importantă contribuție a rockului la istoria muzicii universale. Albumul se situează stilistic la granița dintre delta blues, jazz, rock și atonalism și are o complexitate ritmică specifică muzicii clasice din secolul al XX-lea. Versurile sunt poezii dadaiste create chiar de Van Vliet. Orice album muzical are o structură, dorindu-se a fi o călătorie auditivă. Astfel, fiecare piesă are propriul rol iar prima piesă, fără tăgadă, are misiunea de a introduce ascultătorul în atmosfera întregului album. În albumul mai sus numit, prima piesă, numită Frowland, te scufundă într-un material sonor total necunoscut, unde sunt prezente aproximativ douăzeci de motive muzicale în primele două minute. Fiecare dintre aceste motive sunt complexe, adesea în măsuri muzicale asimetrice suprapuse, în scări muzicale și în tempo-uri diferite. Tot albumul este construit după aceste reguli. Astfel, Trout Mask Replica se situează în totală contradicție cu muzica pop din acea epocă scrisă adesea tonal și guvernată de formule ritmice în sincron. Deși elementele de structură lasă impresia unei improvizații colective fără nici o urmă de coerență sau logică, albumul este rezultatul gândirii lui Don Van Vliet, care a compus întregul album la pian, fără a ști să cânte propriu-zis la instrumentul cu clape. Procesul de creație și repetițiile au durat opt luni alături de magicii muzicieni din trupa sa care scriau și adaptau ceea ce crea Beefheart. Munca la acest album s-a concretizat într-o sesiune de înregistrări care a durat doar patru ore și jumătate. Totuși, metodele prin care liderul grupului a ajuns la astfel de rezultate cu ai săi colaboratori nu au fost dintre cele mai prietenoase. Neavând un contract semnat cu casa de discuri a lui Frank Zappa și neprimind nici un ban, membrii grupului, în unele luni, potrivit toboșarului John French, mâncau doar o cantitate infimă de semințe de soia. Jimmy Carl Black, toboșar în grupul lui Frank Zappa, Mothers of Invention și, mai târziu, în The Magic Band, afirmă că în timpul celor opt luni Don Van Vliet nu permitea colegilor săi să părăsească incinta casei; doar odată pe săptămână unul dintre membrii trupei putea merge la cumpărături. Versurile pieselor erau repetate de zeci de ori. Captain Beefheart deținea libertate artistică totală dar abordarea sa părea desprinsă dintr-un regim autocrat. Dorința compozitorului era de a da viață albumului, repetând oricând dorea și transformând Trout Mask Replica într-o experiență reală pentru întreaga formație. Albumul devenea în acest fel viu iar lumea lor era scena. Așadar, luând în considerare această situație, sintagma ”arta cere sacrificii” capătă o altă dimensiune iar membrii trupei erau motivați de sentimentul că materialul la care lucrau nu se încadra în nici un fel de tipar. Materialele discografice ulterioare au fost zbateri permanente între dorința instrinsecă de manifestare artistică și nevoia de a supraviețui. Spre sfârșitul carierei muzicale, Don Van Vliet a pendulat între cariera muzicală și cea de pictor. Ultimul album a fost lansat în anul 1982 iar după aceea și-a concentrat atenția spre pictură.