Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Curatorul de zacuscă marină

Pe când scriu acest text tirajul cărții mele „Curatorul de Zacuscă și alte povestiri gastronomice românești” este aproape epuizat. Nu e rău deloc pentru o carte de nișă și scumpă. Titlul e înșelător, volumul nu se ocupă doar de zacuște, deși ele fac obiectul unui studiu aprofundat.

Cred mult în potențialul zacuștelor ca produs de export ce poate deveni emblematic pentru România. Ruda ei balcanică, ajvarul face dever consistent retailerilor din multe țări. Printre tredurile gastronomice ale anului viitor progonozate de specialiștii consultați de BBC se numără și accentuarea veganizării mâncărurilor. Ei bine, noi avem un produs care ne și reprezintă și care se suprapune perfect cerințelor actuale ale pieței internaționale. I-aș spune „Zacuscă – Romanian vegetable spread” din multe motive: 1 – Păstrăm numele românesc pentru branding național; 2 – am avea și o etichetă explicativo-descriptivă cu fonturi mari, care-l ajută pe client la raft; 3 – am explica faptul că a noastră e diferită de verișoarele bulgărești, sârbești ori macedonene.

În 2018, fix de ziua mea, luam masa la un restaurant din Portul Turistic. Am comandat o sticlă scumpuță de vin, motiv pentru care m-am împrietenit imediat cu ospătarul. L-am întrebat nedumerit de ce zacusca din meniu e cu ton, nu de alta, dar deja îmi era teamă că s-au terminat peștii din Mare Neagră.  Afabil, ospătarul a coborît glasul pînă la șoaptă și mi-a răspuns: „Nu, nu, nu… mai bine luați icrele de știucă, pe astea chiar le facem noi aici. Zacusca e zacuscă la borcan, din comerț, amestecată cu ton din conservă”. Poți construi un brand culinar de țară prin conserve/borcane, dar în niciun caz așa.

Zacuștele cu pește lipsesc din hypermarketuri. Observ că doar crescătorii de păstrăvi mișcă mai bine în front. Dar păstrăvul nu e tocmai cel mai nimerit în această combinație, deși produsul este agreabil. Pentru zacuscă ai nevoie de pești mai grași (consider că e mai adecvat să facem zacuscă din macrou congelat decât din conservă de ton). Apoi mai există zacusca de midii care este o delicatesă. Din păcate prea puțini am gustat-o. În București, doi amici din Buzău au introdus în meniu zacuscă de babic. O invenție cu specific regional vândută foarte bine. Și sper ca la vară la Mamaia să se vând zacuscă de la mamaie și să lăsăm tonul din conservă să-și îndeplinească alte meniri.

Rubrica sustinuta de Domeniul Bogdan

CITEȘTE ȘI

Pelin vs retsina 

Pentru cei care nu știu, retsina este un vin aromatizat cu rășină de brad. Se presupune că, în antichitate, rășina era folosită la sigilarea sticlelor, dar pentru că gustul a fost pe placul oamenilor tehnica s-a perfecționat.  Retsina nu e un vin cu mari pretenții și mulți dintre consumatorii de vin clasic o ocolesc și disprețuiesc. Personal nici eu nu

Citește mai mult »

Dorada și Somon

Mi-am comandat în ultimele luni câteva cărți despre gastronomia românească scrise de străini. Alte câteva sunt pe drum, tocmai din America, pentru a-mi completa micul studiu pe care-l rezum aici. Pe multe le-am ales căutând cuvinte cheie pe Amazon: Romania, cookbook, recipes.  O parte din aceste cărți sunt volumașe semnate cu pseudonime, ieftine, din cele tipărite chiar de gigantul american

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: