După epoca lui George Enescu, probabil cea mai prolifică perioadă pentru muzica de tradiție vest-europeană din țara noastră a fost cea care i-a dat pe compozitorii Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Myriam Marbé sau Tiberiu Olah. Cei cinci sunt considerați generația cu realizările componistice dintre cele mai însemnate, fiind recunoscuți și recompensați cu diverse distincții la nivel internațional. Dar, așa cum spune o vorbă devenită celebră datorită unui film de la Hollywood, alături de multă putere vine și multă răspundere iar acești compozitori și-au înțeles rolul în cultura muzicală românească și au căutat să transmită mai departe știința muzicală pe care o dobândiseră.

De numele primului compozitor este legat subiectul acestui articol. Un adevărat un reprezentant modern al sintagmei ”om al Renașterii”, Dinu Ghezzo a fost un compozitor, dirijor, pianist, profesor și organizator de evenimente muzicale. S-a născut la Tuzla în anul 1941 dintr-un tată italiano-austriac și o mamă de etnie greacă. A absolvit Liceul Mircea cel Bătrân în 1959 iar în același an s-a pregătit în particular cu Aurel Stroe pentru admiterea la Conservatorul din București, secția Educație Muzicală-Dirijat. A absolvit cinci ani mai târziu iar după doi ani absolvind și secția compoziție la clasa aceluiași Aurel Stroe, avându-i profesori și pe Tiberiu Olah, Myriam Marbé sau Anatol Vieru. Reîntors în urbea de la malul Mării Negre, realizează o serie activități care vor reliefa profilul multilateral dezvoltat. Predă la Liceul de Muzică din oraș, deschide secția locală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și publică în nou înființata revistă Tomis articole despre avangarda muzicală din acea vreme. Deși în 1969 devine asistentul lui Ion Dumitrescu la catedra de armonie în cadrul Conservatorului bucureștean, hotărăște de fugă din țară alături de soția sa și să se stabilească în Statele Unite ale Americii. Această decizie va reprezenta începutul unei cariere extraordinare pentru Dinu Ghezzo. În anul 1973 obține doctoratul în compoziție și tehnologie la University of California Los Angeles (UCLA) iar în perioada șederii la Los Angeles s-a împrietenit cu muzicianul și profesorul Nicolas Slonimsky. Mutat la New York în 1974, unde va rămâne până la sfârșitul vieții, a predat mai întâi la Queens College iar apoi la New York University (NYU). La NYU a fost numit mai târziu director al programului de compoziție. Ulterior, în semn de apreciere, Departamentul de Muzică și Arte Interpretative a creat un premiu de compoziție muzicală care îi poartă numele. La New York îi va cunoaște pe doi dintre cei mai cunoscuți compozitori americani ai secolului trecut, John Cage și Milton Babbit. A îmbinat omogen activitatea de dirijor cu cea de organizator de evenimente muzicale. Ca dirijor a condus NYU Orchestra, Washington Square Orchestra, Filarmonica din Oradea, Orchestra Simfonică din Timișoara, precum și defuncta Filarmonică ”Marea Neagră” din Constanța. În calitate de organizator a înființat NYU Contemporary Players și New Repertory Ensemble of New York, alături de Leo Kraft. A fondat și prezidat festivalul Musica Nueva din Malaga, a fost vice-președinte al Societății ”Enescu” din Statele Unite ale Americii, director al NYU Music in Italy, director al Gubbio Festival în Italia, precum și director al Săptămânii Muzicii Româno-Americane. A căutat să mențină legătura cu viața culturală constănțeană prin diverse manifestări, fiind director al Constanța International Music Days și realizând un CD cu creații nord-americane imprimate cu Filarmonica ”Marea Neagră” dirijată de Radu Ciorei, intitulat ”Tonus Tomis”. A fost decorat cu Ordinul ”Steaua României” în grad de Comandor în anul 2000, a fost numit Doctor Honoris Causa al Universității ”Ovidius”  în anul 2005, Fullbright senior al Academiei de Muzică și Dans din Ierusalim și profesor emerit al New York University în anul 2008. Despre creația lui Dinu Ghezzo vom vorbi în numărul viitor.