Cei care au obiceiul să viziteze Muzeul de Artă Constanța, dar și cei care doar trec pe lângă el vor observa o schimbare, prin geamurile mari putând fi văzute trei lucrări noi – două sculpturi și o pictură, care îmbunătățesc fundamental estetica spațiului de la intrare.

Sunt urmele fericite ale unei expoziții-eveniment care s-a aflat pe simezele muzeului între 4 septembrie 2024 și 8 ianuarie 2025: „Unde suntem”, expoziție de pictură și sculptură a artiștilor Florentina Voichi și Mircea Roman. Arta celor doi este complementară, iar expoziția, ce de trei ani a fost prezentată în importante galerii și muzee din țară, s-a bucurat de o receptare excelentă a publicului constănțean, care a înțeles miza axiologică și soteriologică a lucrărilor, pusă în valoare de curatoarea Mădălina Mirea.

Mircea Roman, personalitate marcantă a artei plastice românești și europene, este singurul sculptor român care a câștigat, în 1992, Marele Premiu al Trienalei Internaționale de Sculptură din Osaka, cel mai important premiu de acest fel din lume. Născut în Maramureș, în 1958, a absolvit cursurile Academiei de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. Trăiește și lucrează la Londra și la București și are o bogată activitate creativă și expozițională. 

Florentina Voichi, născută în 1953, la Craiova, este artist vizual cu specializarea pictură, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, iar în 2007 a publicat, la Editura Vinea, volumul Cartea Pictorei. Și ea are o activitate expozițională impresionantă atât în țară cât și peste hotare.

La plecarea din Constanța, după încheierea expoziției, cei doi artiști și-au arătat intenția de a dona trei dintre lucrările din expoziție și, împreună cu directoarea Muzeului de Artă Constanța, artista Lelia Rus-Pîrvan, au decis care anume. Pictura „Pragul” și cele două sculpturi – „Orașul” și „Coborârea de pe zid” – au fost evaluate la suma de 84.000 Euro. 

Spuneți-ne câte ceva despre lucrările donate!

Florentina Voichi: Lucrarea mea, intitulată „Prag”, se potrivește cu cele două sculpturi ale lui Mircea Roman. O pusesem la intrarea în expoziția noastră, pentru a marca pragul între lumea de afară și lumea din expoziție. Iar acum, așezată orizontal deasupra personajului din „Coborârea de pe zid” arată ca o fantă prin care se întrevede discret și subtil un spațiu cosmic. Este o coincidență fericită faptul că acum lucrarea mea marchează, tot ca un prag, intrarea în muzeu. Este și abstractă, nu încarcă mult peretele, pe care sculptura aceea este atât de puternică. Au făcut un fel de compoziție cele trei lucrări, dar sigur că elementele importante sunt cele două sculpturi.

Mircea Roman: „Coborârea de pe zid” face parte dintr-o instalație cu douăsprezece sculpturi și vine în continuarea unor lucrări cu un personaj aruncat peste zid. Tema a început înainte de 89, când vedeam personajul ca o cârpă aruncată peste zid, cum, de fapt, simțeam cu toții atunci că nu avem nicio importanță. Nici acum nu s-a schimbat prea mult, dar, ca idee, am coborât personajul de pe zid și probabil că odată va ajunge cu picioarele pe pământ.

Cealaltă lucrare, „Orașul”, este una dintre lucrările mele mai abstracte, deși eu sunt mai mult figurativ. Lucrarea este ca o construcție contemporană. Noi căutam un loc unde s-ar putea expune, iar locul acela de la intrarea în muzeu e de vis. Avem norocul că și doamna directoare este sculptoră și a știut să pună în valoare lucrările. 

Cum ați decis să faceți donația?

Florentina Voichi: Ne-am bucurat să facem această donație, pentru că muzeul de la Constanța este un muzeu foarte frumos, îl vedem în fiecare vară, îl știm pe de rost. Dar muzeele, din păcate, nu mai au fonduri să facă achiziții, așa că rămâne la latitudinea artiștilor să doneze. Cazul fericit este atunci când se găsesc și spații în care lucrările să fie expuse, pentru că știți bine, muzeele au deja lucrări, sunt chiar supraaglomerate, până și depozitele sunt pline: Și asta pentru că nu s-au mai construit muzee. Ar fi fost nevoie să se construiască muzee pentru artă modernă, contemporană, dar, nefiind, chiar atunci când donezi, lucrările de obicei ajung în depozite. 

Ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că lucrările donate sunt primele pe care vizitatorii muzeului le vor vedea de acum încolo, fiind situate chiar la intrare, și că ele pot fi văzute și din stradă, de trecători?

Forentina Voichi: A fost acel caz fericit, a fost ceva minunat și pentru noi, e o bucurie că s-a întâmplat așa. Și pentru muzeu este bine, pentru că se mai înnoiește, vine mai în actualitate. Sunt acolo colecțiile acelea superbe Grigorescu, Tonitza și așa mai departe, dar acum, dacă ai și lucrări de artiști contemporani, e foarte bine, că vii în actualitate cu expunerea. A fost un caz fericit că a fost găsit spațiul acesta de expunere, care se potrivește tuturor celor trei lucrări. Mircea voia să doneze doar o lucrare, „Orașul”, dar doamna directoare l-a convins să doneze și personajul de pe zid și așa s-a armonizat totul.