Memorie cu acces limitat, Cazinoul și alte idei

De când m-am apropiat de secțiunea de arhitectură a Revistei Tomis, scriu des despre patrimoniu, iar asta nu vine ca o efuziune emoțională sau, mai rău, din nostalgia unor vremuri pe care nu le-am trăit. Nu. O fac din convingerea că patrimoniul construit este mai mult decât resursă imobiliară – este o resursă culturală ce aduce plus-valoare, cu potențial real de regenerare urbană.  Și poate, mai mult decât atât, scriu pentru a vă invita la schimbarea lentilei prin care privim orașul – una în care viața urbană poate căpăta consistență și chiar demnitate prin reabilitarea existentului.

Am trăit ceva din categoria asta când am început să lucrez în restaurare și nu eram foarte sigură de direcție – aveam impresia că mă îndepărtez de arhitectura contemporană, de șansa de a inova. Dar am descoperit că exact aici, în lucrul cu clădirile istorice, în reactivarea orașului prin patrimoniul construit valoros, se află un gest profund contemporan, cu valențe inovatoare. Este un act complex, care implică știință, cultură, economie și, în mod obligatoriu, oameni și comunități. Pentru că o clădire, oricât de valoroasă ar fi, nu trăiește cu adevărat fără oameni.

Se pare că, din acest punct de vedere, mă aflu pe aceeași lungime de undă cu OAR București. Pe 17 iulie 2025 s-a desfășurat Gala Anualei de Arhitectură București în incinta Institutului Astronomic al Academiei Române — o alegere cu adevărat inspirată. Evenimentul a revelat forța tonică a intersecției dintre arhitectura contemporană și patrimoniul arhitectural, istoric, științific și tehnic, demonstrând cum o comunitate de profesioniști și pasionați poate însufleți un sit mai puțin cunoscut, greu accesibil sau puțin vizibil în circuitul public.

Tururile ghidate în parcul științific al IAAR, suprapuse cu expoziția de proiecte ale Anualei, au creat o experiență intelectuală și emoțională. A fost genul acela de moment în care înțelegi, nu doar simți, că patrimoniul nu trebuie privit doar ca o problemă tehnică sau o resursă imobiliară, ci ca infrastructură – o platformă de idei, de educație, de apartenență.

Ansamblul Observatorului „Bosianu” – Institutul Astronomic al Academiei Române

Ascuns între copaci bătrâni, decupat din Parcul Carol, cu acces din strada Cuțitul de Argint, ansamblul Observatorului Astronomic este unul dintre cele mai puțin cunoscute situri valoroase ale Bucureștiului. 

Istoria acestui loc începe cu instalarea în 1888 a instrumentelor meteorologice în turnul Vilei Bosianu și transformarea acesteia în stație meteo și de înregistrare a activității seismice. A urmat dotarea în 1893 cu lunetă meridiană a sălii nou-construite și înființarea, pe această cale, a primului observator astronomic din Vechiul Regat.

În 1908 a fost înființat Institutul Meteorologic și Astronomic, moment ce marchează debutul cercetării științifice în astronomia românească.

După o perioadă de transformări, în 1990 are loc ultima modificare administrativă și instituția devine astfel Institutului Astronomic al Academiei Române, alcătuită dintr-un parc științific activ, format din clădiri specializate, instrumente astronomice de mari dimensiuni și zone administrative. 

Pavilionul principal, proiectat de arhitectul belgian Alfonse Engels, include Cupola Ecuatorială (cu cea mai mare lunetă din România – astrograful Prin-Merz, lungime 6 m), Sala Meridian (astăzi muzeu), Planetariul și spații administrative.

Alte componente majore ale ansamblului includ:

• Clădirea Soare (stil neoclasic, 1893), sediu de cercetare și arhivă istorică;
• Mica Sală Meridian (1893), prima construcție astronomică stabilă din România;
• Cupola Soare (1958), echipată cu instrumente Zeiss pentru observații solare;
• Clădirea Telescop (1962), care adăpostește telescopul modernizat de 0,5 m;
• Casa Bosianu (cca. 1853–1859), cea mai veche clădire din ansamblu, reședință în stil romantic cu valoare istorică excepțională, azi sediul bibliotecii de specialitate.

Acest asamblaj de 11 clădiri și corpuri articulate dispuse aleatoriu la o primă vedere, pe parcelă, constituie o compoziție stratificată în timp cu o complexitate remarcabilă. 

Întregul ansamblu funcționează astăzi ca infrastructură de cercetare științifică, educație și patrimoniu cultural, fiind un exemplu unic de sit științific activ integrat într-un context istoric și arhitectural.

Nucleul simbolic și arhitectural al acesteia este Casa Bosianu, construită între 1853 și 1859 de către Constantin Bosianu – jurist, profesor, prim-ministru și unul dintre artizanii Unirii Principatelor Române de la 1859. Reședința, presupus a fi proiectată de către arhitectul Luigi (Ludovic) Lipizer, este un exemplu precoce de arhitectură neogotică bucureșteană, în maniera romantismului din perioada respectivă.

Este o clădire cu plan dreptunghiular cu decroșuri, regim de înălțime cu demisol și parter, și etaj doar în turnul octogonal crenelat. Fațadele sunt o compoziție neogotică echilibrată, bogată în componente artistice de piatră și similipiatră. 

De la înființarea Institutului această clădire funcționează ca bibliotecă, astfel că interiorul păstrează calitățile arhitecturale istorice printr-o amenajare adecvată a celei mai mari colecții din țară – peste 8000 de exemplare.

Gala AAB 2025 – Arhitectura contemporană în peisaj cultural-științific

Anuala de Arhitectură București este unul dintre cele mai prestigioase și longevive evenimente profesionale și este organizată de către OAR București – un spațiu de selecție, expunere, critică și dialog despre arhitectura actuală. 

De 23 de ediții, AAB oferă o platformă de validare a calității în proiectare printr-un juriu internațional și o selecție riguroasă, diversă și curajoasă.

În ultimii ani, OAR București a dus arhitectura contemporană în spații cu încărcătură istorică sau științifică – invitând publicul în locuri greu accesibile, revitalizându-le. Evenimentele din Parcul Carol, la Muzeul Tehnic sau la Uzina de Apă, au fost parte din acest traseu, iar Observatorul Astronomic a fost, în 2025, cea mai recentă și poate cea mai spectaculoasă oprire.

Tururile ghidate, expoziția de proiecte, instalațiile, observațiile astronomice și premierea – toate acestea au creat un traseu critic, o formă de storytelling urban care a readus pe hartă acest loc. A fost o seară în care arhitecți, astronomi, studenți, locuitori ai orașului și turiști au împărțit același spațiu, pentru a înțelege împreună cum poate fi activat patrimoniul într-un mod inteligent, viu, participativ.

Patrimoniul activat – între cultură și comunitate

Astfel de povești nu sunt izolate. În România, dar și în Europa, există numeroase exemple de patrimoniu activat prin cultură: festivaluri care au loc în castele, muzee de noapte în foste uzine, piețe istorice transformate în scene de film sau dans. Toate acestea aduc viață în clădiri care altfel ar fi doar „ziduri”.

Este important să repetăm: patrimoniul nu este doar o resursă imobiliară. Nu este doar despre suprafețe, terenuri și potențial financiar. Este despre memorie colectivă, infrastructură culturală, despre spații din care ne luăm încredere și mândrie. Iar activarea patrimoniului prin evenimente inteligente – care implică comunități, profesioniști, instituții – este una dintre cele mai eficiente forme de regenerare urbană.

Gala AAB este doar un exemplu de cum devine patrimoniul relevant atunci când este pus în dialog cu prezentul. Iar acest dialog are nevoie de curatori, de comunități, de idei bune și de puțin curaj instituțional.

Ce legătură are Cazinoul cu Observatorul?

În cadrul Galei AAB 2025, premiul secțiunii „Arhitectură și Patrimoniu” a fost acordat proiectului de restaurare a Cazinoului din Constanța – monument istoric emblematic, restaurat între 2020 și 2025. Am scris pe larg despre acest proiect în Tomis; astăzi, mă opresc doar asupra impactului acestui premiu: pentru că a fost momentul în care Cazinoul a fost „adus la București”, într-un context profesionist, pe o scenă națională, în ochii tuturor.

Restaurarea a devenit mai mult decât intervenție tehnică – este subiect de dialog între generații profesionale. Și un exemplu de succes: astăzi, Cazinoul din Constanța funcționează ca instituție culturală, este deschis publicului, găzduiește expoziții, concerte, întâlniri profesionale, proiecții de film și evenimente educative. Este un model de reușită colectivă – a instituțiilor, a profesioniștilor care au lucrat la restaurare, dar și a publicului care, ani la rând, a pus presiune, a susținut, a făcut vizibilă această dorință de salvare.

Este un exemplu de optimism, dar și de realism – pentru că ne arată că se poate. Și poate că exact asta dorim, de fapt, și pentru Observatorul Astronomic: ca un loc încărcat de memorie, știință și frumusețe arhitecturală să ajungă, cu timpul, să fie accesibil publicului, reactivat inteligent, și integrat activ în viața culturală a orașului.

În toamna acestui an, povestea continuă: Bienala de Arhitectură 2025, organizată de către Uniunea Arhitecților din România, va avea evenimentul dedicat secțiunii de patrimoniu găzduit chiar în Cazinoul din Constanța. 

Foto: Irina-Petra Gudană, Sorin Vasilescu

Ilustrație: Irina-Petra Gudană