Revista Tomis

Falimentul instituțiilor de cultură din România – pierdere colaterală în colapsul economic anunțat

Din data de 2 august a.c., angajații din instituțiile de cultură din România trăiesc sub amenințarea documentului numit „ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, descentralizarea serviciilor publice, disciplină economico-financiară, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative”, care va fi pus în discuție în cursul săptămânii viitoare, și care ar putea însemna, de fapt, faliment cultural.

Documentul prevede comasarea instituțiilor de cultură cu sub 50 de angajați, înjumătățirea bugetelor, dacă nu chiar scăderi și mai drastice, și desființarea tuturor posturilor neocupate în acest moment.

Concret, proiectul ordonanței prevede că, din 2024, autoritățile locale nu mai pot cheltui pentru capitolul bugetar Cultură, Recreere, Religie și Sport decât maximum 7,5% din veniturile proprii ale autorităților locale realizate în anul 2023.  Ceea ce se cuantifică, practic, așa cum observă directorii teatrelor din România într-un memoriu, prin înjumătățirea bugetelor teatrelor din provincie. În condițiile în care ponderea salariilor în bugetul unui teatru este de 80%, această prevedere a ordonanței înseamnă că nici măcar salariile nu vor putea fi plătite, iar despre finanțarea oricărei activități culturale nu mai poate fi vorba.

Anularea tuturor posturilor vacante este cerută într-un moment în care majoritatea instituțiilor de cultură se află în perioada vacanțelor, iar teatrele, între stagiuni. În plus, multe dintre posturi sunt neocupate din cauza lipsei personalului calificat și din cauza salariilor foarte mici, ceea ce nu înseamnă că nu este nevoie de ele. Măsura respectivă ar lăsa instituțiile de cultură în situația de a-și îndeplini cu dificultate misiunea.

Cât despre măsura de a „comasa /desființa /reorganiza /fuziona sau transfera activitatea și personalul” instituțiilor care au sub 50 de angajați și activități similare cu alte instituții, ea se traduce prin „comasarea /desființarea /reorganizarea /fuzionarea” tuturor teatrelor pentru copii și tineret din țară precum și a teatrelor care își desfășoară activitatea în altă limbă, cum sunt teatrele dramatice și cele în limbi ale minorităților naționale.

„Pierderea statutului juridic al tuturor acestor teatre înseamnă concret desființarea unei treimi din instituțiile de cultură la nivel național”, așa cum arată memoriul mai sus menționat.  

Memoriul directorilor de teatre din România subliniază nelegalitatea ordonanței, care, în privința instituțiilor publice de cultură aflate în subordinea autorităților administrației publice locale – ce reprezintă majoritatea instituțiilor de acest fel din România –, încalcă flagrant dispoziții ale Cartei europene a autonomiei locale din 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997.

Spre exemplu, la articolul 9 din cartă se prevede că „autoritățile administrației publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuțiilor lor”.

Mai mult, prin urmările ei previzibile – concretizate în falimentul instituțiilor de cultură – ordonanța încalcă, de fapt, constituția României, care, la articolul 33 – Accesul la cultură, prevede:

„(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume.”  

Petiția online care a fost creată pentru a protesta față de prevederile proiectului de ordonanță numără, în acest moment, peste 6000 de semnături.

Locuitorii Constanței și artiștii Constanței, care au trecut de două ori – în 2004 și în 2010 – prin măsuri de comasare a instituțiilor de cultură, măsuri luate la nivel local, de administrația Mazăre–Constantinescu, a cărei „apetență” pentru cultură a fost notorie, pot depune mărturie împotriva intenției de a aplica la nivel național o astfel de aberație. Pentru Constanța, comasarea instituțiilor de cultură a însemnat dispariția unor instituții reputate, distrugerea vieților unor artiști care nu și-au mai găsit locul în noile organigrame, deruta totală a publicului, care nici până în ziua de azi nu și-a revenit complet, și desconsiderarea generală a culturii, plasată mereu pe ultimul loc ca importanță în peisajul general al orașului și județului. Abia în ultima vreme a fost restaurat într-o oarecare măsură, prin eforturi consistente, respectul datorat oamenilor ce își dedică viețile culturii, respect de care aceștia au fost privați o lungă perioadă.

Dacă Ordonanța de urgență va fi aprobată în ședința de guvern, o epocă întunecată și tristă pentru cultura din România va începe.

Grafica: Ana Crăciun Lambru (Facebook)

Mai multe texte
Citește și