„The Yellow Tie” (Cravata galbenă) este o coproducție cinematografică internațională România – Marea Britanie, în regia lui Serge Ioan Celibidachi, fiul lui Sergiu Celibidache, iar subiectul filmului este viața marelui dirijor roman, rămas legendar pentru originalitatea viziunii sale asupra repertoriului clasic. Filmul este în etapa de producție, iar o parte dintre filmări se desfășoară în România, cu actorul american John Malkovich în rolul dirijorului în ultima parte a vieții. Tânărul Celibidache este interpretat de Ben Schnetzer, după ce, inițial, în acest rol fusese distribuit Rupert Friend.
Este cel de-al treilea film pe care Serge Celibidache îl face despre viața tatălui său, primul fiind un documentar realizat în 1997 – „Le jardin de Sergiu Celibidache ” (Grădina lui Sergiu Celibidache), iar cel de-al doilea, „Octave” (2017), cu actorul Marcel Iureș în rolul dirijorului.
Una dintre agențiile de casting a început procesul de selecție pentru participarea la filmarea care va avea loc la Sala Palatului din București, în data de 27 iunie. Este vorba despre un concert de muzică clasică, susținut de Orchestra Română de Tineret, care va reconstitui un concert memorabil din Philadelphia. Concertul va fi „dirijat” de John Malkovich, actor cu două nominalizări la premiile Oscar. Pe lângă experiența unică, participanții vor fi recompensați pentru timpul petrecut la filmări și repetiții.
„Sunt încântat și onorat că mi se oferă ocazia să îl interpretez pe dirijorul Sergiu Celibidache. Un talent unic și singular, el este considerat a fi unul dintre marii vizionari ai muzicii clasice ai secolului trecut. Să-l interpretez în ultimii săi ani va fi o experiență provocatoare și fascinantă”, a declarat John Malkovich.
De asemenea, partenerul oficial al filmului „Cravata galbenă”, compania aeriană Air France a organizat un concurs la care premiile sunt o vizită pentru două persoane la filmările ce vor avea loc în România în iunie – august 2023 sau două bilete de avion la Paris, cu Air France.
Sergiu Celibidache s-a născut în 1912, la Roman, județul Neamț, tatăl său, de origine greacă, fiind ofițer, iar mama, profesoară de chimie în Roman. Familia s-a mutat la Iași la câteva luni de la nașterea copilului, iar de la patru ani Sergiu Celibidache începe să cânte la pian. A studiat la Iași matematică, filosofie și muzică și a continuat studiile la București și la Paris.
Din 1936 a intrat la Academia de Muzică din Berlin, având profesori prestigioși, iar în același timp a audiat cursuri de filosofie. După finalizarea studiilor, din 1945 a devenit dirijor al Orchestrei Filarmonice din Berlin, din cauză că directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până la reabilitarea acestuia, în 1952, Celibidache a dirijat peste 400 de concerte impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică și nu întotdeauna comod pentru orchestră, ca stil de dirijare. A fost foarte dezamăgit când, în 1954, orchestra l-a ales pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler.
Nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a președintelui Germaniei, când a dirijat Simfonia a 7-a de Anton Bruckner.
Pentru un timp, nu a mai avut un angajament permanent, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene și din America de Sud: Orchestra Radio din Stuttgart, Orchestra Națională din Paris, Orchestra Simfonică Radio din Stockholm. Între 1960 și 1962 a ținut cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena, iar mai târziu la Fontainebleau și la München pentru tineri dirijori pe care îi selecta cu foarte mare exigență.
În 1979 a fost desemnat director muzical general al orașului München și dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München a devenit una dintre cele mai bune orchestre simfonice din lume.
Toate publicațiile referitoare la Sergiu Celibidache susțin că el a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut al simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.
Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră.
Pictorița Ioana Celibidache a fost soția și marea iubire a lui Sergiu Celibidache și au avut împreună un copil care poartă prenumele amândurora: Serge Ioan Celibidache. Cei doi s-au întâlnit în Buenos Aires, unde Celibidache, în varstă de 38 de ani, se afla în turneu cu orchestra Filarmonicii din Berlin. Ioana venise in Argentina cu al doilea ei soț, Nicolae Duca. În acea seară orchestra interpreta Simfonia a IV-a de Brahms. După concert, Ioana s-a dus în cabina lui Celibidache să-i ceară un autograf pe programul orchestrei. A fost dragoste la prima vedere și, întoarsă acasă, Ioana i-a spus soțului că l-a găsit pe bărbatul vieții ei, a lăsat totul în urmă și a plecat. Timp de 45 de ani, Ioana l-a urmat pe Sergiu Celibidache prin toată lumea, oriunde avea concerte.
Dirijorul a murit la 14 august 1996, la reședința sa, o moară veche aflată la circa 100 de kilometri de Paris.