Un studiu recent sugerează că persoanele care cred despre ele că nu pot fi păcălite cu informații false sau nonsensuri sunt, de fapt, cele mai vulnerabile, în timp ce persoanele care își subestimează capacitatea de a detecta falsitatea informațiilor sunt cele mai eficiente în această privință. De asemenea, cei care se supraestimează, crezând că nu pot cădea victime dezinformărilor, sunt cei mai eficienți în răspândirea informațiilor false și nonsensurilor.

„Eu și colegii mei am publicat recent un studiu care cercetează dacă persoanele care răspândesc informații false sunt mai expuse pericolului de a fi ele însele păcălite, iar rezultatele sugerează că acești oameni, care în unele situații emit intenționat informații false, în alte situații le răspândesc fără să-și dea seama de falsitatea lor. Și fac asta probabil pentru că se cred mult mai buni la detectarea informațiilor false decât sunt în realitate. Și, la nivel intuitiv, asta are sens. Un escroc ar putea să nu creadă că poate fi păcălit pentru că știe toate șmecheriile”, spune Dr. Shane Littrel, cercetător la departamentul de Științe Politice al Universității din Miami, coautor al studiului publicat în revista Thinking and Reasoning.

Pentru a investiga abilitatea de a detecta informațiile false sau nonsensurile cu aparențe de enunțuri filosofice de mare profunzime, care circulă în rețelele sociale, 412 participanți la studiu au fost invitați să evalueze cu note de la 1 la 5 profunzimea și valoarea de adevăr a 20 de texte. În același timp, fiecare participant la studiu a trebuit să își autoevalueze capacitatea de a detecta falsurile. De asemenea, fiecare a furnizat și o comparație între propria capacitate și cea a altora, de a sesiza adevărul sau dezinformarea.

Jumătate dintre texte au fost citate reale celebre, considerate profunde (de exemplu, „Un râu trece prin stâncă nu datorită puterii, ci datorită persistenței sale”), iar celelalte au fost generate aleatoriu de un algoritm, în așa fel încât să fie corecte gramatical, dar lipsite de sens (de exemplu, „Întregimea liniștește fenomenele infinite”).

Un scor de detectare a nonsensului a fost realizat pentru fiecare persoană pe baza numărului de afirmații reale și false pe care a putut să le clasifice corect. Participanții au estimat, de asemenea, propria lor performanță, precum și performanța altora la acest test, ceea ce a furnizat valori de încredere.

Rezultatele au arătat că cei care au ratat cel mai mult s-au autoevaluat cel mai bine, inclusiv în comparație cu alții, iar cei mai eficienți s-au autoevaluat cel mai prost. Deci putem vorbi prostii indiferent cât de deștepți ne credem, ceea ce în limbaj științific s-ar putea numi, conform cercetătorilor care au realizat acest studiu, „unghiul mort al dezinformării”.

„Este, din punct de vedere obiectiv, mai rău să fii o persoană care nu numai că este incompetentă în detectarea nonsensurilor, dar se crede foarte bună la asta, decât să fii o persoană care se pricepe să depisteze nonsensurile, dar este neîncrezătoare în capacitatea sa. Așadar, cred că cea mai importantă învățătură ce poate fi desprinsă din concluziile noastre este că toată lumea ar trebui să practice mai multă umilință intelectuală și scepticism. Este greu pentru majoritatea oamenilor, pentru că tuturor ne place să credem că suntem inteligenți și stăpâni pe noi și greu de păcălit. Din păcate, mulți dintre cei care cred asta se înșală”, a mai spus dr. Shane Littrel.