Memoria şi jurnalul despre: Mircea-Horia Simionescu

Articol de |Categorii: (tr)Aduceri aminte|Etichete: , |

Dan Perşa Prima dată când am vorbit la telefon cu Mircea-Horia Simionescu, cam prin anul 1997, a fost pentru a-i cere un fragment de roman pentru revista „Tomis”. Dar mărturisesc că fapta era doar un pretext pentru a-l contacta. Vroiam să aud vocea acestui mare prozator român. Mi-l imaginam însă ca pe un domn foarte scorţos, un miliardar ce trăieşte într-un palat (construit din plata primită pentru cărţile lui uriaşe) şi când iese din casă, îi deschid uşa valeţii îmbulziţi

Bogdan Papacostea este „Bătăuș”

Articol de |Categorii: Atelierele Tomis|Etichete: , , |

Iată doi șefi la aceeași masă: Mircea Țuglea, actualul redactor-șef (al noii formule Tomis), și Bogdan Papacostea, cel care a fost redactor-șef în perioada în care Tomis-ul, trecând prin turbulențe, părea că va rezista... era o revistă, pe-atunci, de cultură într-un sens îmbucurător de larg, așa cum puține au mai fost sau sunt: foarte diversă și cu un spirit tânăr. Pentru această ultimă ediție - cea cu numărul zece - a formulei provizorii a Atelierelor Tomis (înainte de trecerea la

Trezirea

Articol de |Categorii: Starea prozei|Etichete: , , |

La câteva sute de metri de mal, văzu, prin apă, scoicile. Se ridică în picioare. Apa îi venea până la genunchi. Înotase craul, în forţă. Tricepşii îi zvâcneau. Deşi abia răsărise, soarele îi ardea pielea. Legată de el, bărcuţa de cauciuc alunecă pe marea fără valuri. Înainte să sară de pe dig, îşi făcuse o buclă prin care-şi strecurase capul şi braţul drept. În timp ce înota – trăgând barca în urma sa – sfoara îşi strângea ochiul şi-i irita

Instabilopozi – a noua ediție a Atelierelor Tomis

Articol de |Categorii: Atelierele Tomis|Etichete: , , , , , , , , , , , , |

A fost bine. A fost foarte bine. A fost grozav. A fost excepțional... Nu, hai să nu o luăm chiar așa. La urma urmei, mai rar se întâmplă ca la un eveniment literar din Constanța să se adune pentru a citi nu doi, ci nouă scriitori. Mai trebuie să ne întrebăm de ce stau lucrurile așa?... Nu ne rămâne decât să facem ceva concret în privința asta. Alături de reinventarea site-ului revistei Tomis, un pas important anul acesta a fost

De ce să nu fim sentimentali? In memoriam Marin Mincu

Articol de |Categorii: In memoriam|Etichete: , , , , , , , , , , |

[Acum şapte ani, fix pe la orele astea ale dimineţii, m-a trezit un telefon de la fiul Profesorului. Mi-a spus c-a plecat. Ştiam că era în comă, în spital, dar bănuiam, speram, că va avea tăria de-a îşi reveni. Mă aşteptam să se ridice, să-şi continue bătăliile – care nu sunt frumoase decât când le duci. A fost ca o sfâşiere. N-am putut crede – nu cred nici acum – că Marin Mincu a murit. Cred, în continuare, că o

Atelierele Tomis 8: Marius Pârlogea (Ma Parlo)

Articol de |Categorii: Atelierele Tomis|Etichete: , , , , |

  Au trecut zece ani de la primul meu volum de poezie, placheta care anunța o nouă voce poetică alături de cele ale lui George Vasilievici, Gili Mocanu sau Mugur Grosu. Spun „anunța” pentru că, între timp, Marius Pârlogea (al cărui nume era preascurtat Maparlo de către afișajul telefonului pe care îl folosea Mugur într-o anumită perioadă, de aici venind semnătura pe care o folosește, ceea ce nu a împiedicat-o pe Ștefania Mincu să spună în prefața de la antologia

Vintilă Horia – Jurnal al sfârșitului de ciclu

Articol de |Categorii: Jurnal Tomis|Etichete: , , , |

Din Jurnal al sfârșitului de ciclu, 1987-1988 – Note despre exilul lui Dumnezeu – fragment - în curs de apariție la Editura Vremea - traducere și prezentare de Doina Jela.   Început în luna decembrie 1987, încheiat în primele zile ale lunii ianuarie 1989 și redactat în limba franceză, Journal de la fin du cycle, 1987-1988 - notes sur lʼexil de Dieu, este ultimul text de acest fel al lui Vintilă Horia. Este un manuscris bătut la mașină (în ultimii

„Dacă n-aveţi pâine, mâncaţi artă!”

Articol de |Categorii: Artelier|Etichete: , , |

Numărul din octombrie al revistei e-flux.com conţine, printre altele, un text semnat de Hito Steyerl, care susţine că arta a devenit un fel de valută forte, parte a unui sistem de exploatare din ce în ce mai fascist. În ediţia curentă (noiembrie) a aceleaşi reviste, McKenzie Wark încearcă o altă abordare, pornind oarecum de la aceleaşi premise. Pe măsură ce resursele naturale se împuţinează, arta devine un fel de capital cu o anume siguranţă. Textul lui Steyerl prezintă, în câteva

Spaţiul în Galeria Museion

Articol de |Categorii: Artelier|Etichete: , , , , |

S-a redeschis Galeria Museion, din Muzeul de Artă Constanţa. O ştiţi, cea de la subsol, între zidurile fundaţiei. Cu tristeţe-mi aduc aminte că, acum fix cincisprezece ani, organizam, în cadrul festivalului EroTICA 2001, o expoziţie cu autori dintre care, din nefericire, unii au dispărut (George Vasilievici, Sorin Condrea), iar alţii au emigrat cvasi-definitiv la Bucureşti. Imagini de la acel eveniment puteţi găsi aici, pe fostul website al Asociaţiei Arte/Litere Asalt. După aceea, Galeria a fost închisă, temporar, din cauza micro-climatizării

Gheorghe Zamfir – din foşnetul pădurii

Articol de |Categorii: Creditorial|Etichete: , , |

Maestrul Zamfir este aşezat în fotoliul alăturat. Cunosc Laudatio şi mă bucur că am această ocazie de a-i vedea trăirea, de a-i simţi reacţia. După intonaţia imnului Gaudeamus, pare liniştit, în aşteptare. Laudatio surprinde activitatea sa de personalitate polivalentă, pentru că a scris poezie, s-a manifestat în pictură, fiind, în acelaşi timp, solist, compozitor, dirijor şi orchestrator, denumit maestru (Master of the panflute) dar şi rege (King of the panflute). Cu mult înainte ca acest concept de interculturalitate să devină